Oamenii de știință au creat un embrion de șoarece cu șase picioare. Iată care este motivul acestei realizări bizare

Cercetătorii au crat în laborator un embrion de şoarece cu şase picioare. Modificarea genetică a fost făcută oarecum neintenţionat, însă rezultatele sunt extrem de importante.

O rozătoare cu două membre în plus în loc de organe genitale arată rolul crucial al unor trasee genetice în determinarea destinului unei structuri primordiale.

Acest animal cu șase picioare nu este o insectă: este un șoarece cu şase picioare, dintre care cele două membre în plus s-au dezvoltat în locul organelor genitale. Cercetările asupra acestui rozător modificat genetic, publicate în revista ştiinţifică Nature Communications, au dezvăluit un mod în care modificările structurii 3D a ADN-ului pot afecta modul în care se dezvoltă embrionii.^[sursa]

Biologul specializat în biologie a dezvoltării Moisés Mallo, de la Institutul Științific Gulbenkian din Oeiras, Portugalia, și colegii săi au studiat una dintre proteinele receptoare, Tgfbr1, dintr-o cale de semnalizare care este implicată în multe aspecte ale dezvoltării embrionare. Cercetătorii au dezactivat gena Tgfbr1 în embrionii de șoarece la jumătatea dezvoltării pentru a vedea cum afectează această modificare dezvoltarea măduvei spinării.

Apoi, masteranda lui Mallo, Anastasiia Lozovska, a venit la biroul acestuia pentru a-i spune că a descoperit că unul dintre embrionii bioinginerați avea organe genitale care semănau cu două membre posterioare suplimentare. Descoperirea ei a trimis cercetarea pe o direcție neașteptată. „Nu eu am ales proiectul, ci proiectul m-a ales pe mine.”, a spus Mallo.

Ce indică dezvoltarea celor două membre în plus ale acestui șoarece cu șase picioare

Cercetătorii știu de mult timp că, la majoritatea animalelor cu patru membre, atât organele genitale externe (penisul sau clitorisul), cât și membrele posterioare se dezvoltă din aceleași structuri primordiale.

Când echipa lui Mallo a analizat mai în detaliu fenomenul șoarecilor cu șase picioare, a descoperit că gena Tgfbr1 direcționează aceste structuri pentru a deveni fie genitale, fie membre, prin modificarea modului în care ADN-ul se pliază în celulele structurii. Dezactivarea proteinei a schimbat activitatea altor gene, ceea ce a dus la apariția unor membre în plus și la lipsa unor adevărate organe genitale externe.

Cercetătorii speră să determine dacă Tgfbr1 și cele din familia sa afectează structura ADN-ului în alte sisteme, cum ar fi cancerul metastatic, și în funcția imunitară. De asemenea, ei examinează dacă același mecanism stă la baza dezvoltării hemipenisului reptilian, un penis dublu care, la șerpi, se formează din organe primordiale în loc de picioare.