Oamenii de știință au descoperit o moleculă care blochează îmbătrânirea și demența la șoareci

Lupta acerbă împotriva Alzheimerului și demenței se dă pe toate fronturile, iar o nouă rază de speranță tocmai a apărut la orizont: o moleculă care blochează îmbătrânirea și demența numită hevin (sau SPARCL-1) ar putea deține cheia prevenirii declinului cognitiv.

Ce este hevin? Gândiți-vă la ea ca la o proteină-minune, produsă natural în creier de niște celule eroine mai puțin cunoscute, numite astrocite. Acești „gardieni” ai neuronilor se asigură că sinapsele – podurile de comunicare dintre celulele nervoase – funcționează la parametri optimi, iar hevin pare a fi un jucător cheie în acest balet neuronal esențial.

Într-un nou studiu care ne face să exclamăm „Evrika!”, cercetători de la Universitatea Federală din Rio de Janeiro (UFRJ) și Universitatea din São Paulo, Brazilia, au decis să vadă ce se întâmplă dacă „turează motoarele” producției de hevin în creierul unor șoareci – atât exemplare sănătoase, cât și altele cu o afecțiune similară bolii Alzheimer.^[studiu]

O moleculă care blochează îmbătrânirea și demența

Și rezultatele? Pur și simplu spectaculoase! O adevărată „supradoză” de hevin a făcut minuni: după șase luni de teste, șoarecii „tratați” nu doar că aveau o memorie și o capacitate de învățare net superioare celor netratați, dar scanările cerebrale au dezvăluit și o comunicare neuronală îmbunătățită la nivelul sinapselor. Vorbim despre conexiuni revitalizate!

„Hevin este o moleculă deja faimoasă pentru rolul său în plasticitatea neuronală. Am descoperit că o producție excedentară de hevin poate, efectiv, să dea timpul înapoi pentru deficitele cognitive la animalele în vârstă, practic recondiționând calitatea sinapselor la aceste rozătoare.”, explică neurobiologul Flávia Alcantara Gomes de la UFRJ.

Dar stați, mai e ceva! Analizele aprofundate au scos la iveală că hevinul suplimentar din creierul șoarecilor acționa ca un adevărat dirijor, declanșând producția și altor proteine esențiale pentru sănătatea sinapselor. Se pare că hevinul nu e un lup singuratic, ci un maestru al colaborării neuronale!

Făcând un pas înapoi pentru a privi imaginea de ansamblu, echipa a „săpat” în datele de sănătate publice și a descoperit o corelație frapantă: nivelurile de hevin din creierul pacienților cu Alzheimer erau semnificativ mai mici decât normal. Acest indiciu puternic sugerează că atât hevinul, cât și harnicele astrocite, joacă un rol crucial în această maladie devastatoare.

„Noutatea absolută constă în faptul că am pus sub lupă rolul astrocitelor în tot acest angrenaj. Am mutat reflectorul de pe neuroni, care au fost mult timp vedetele principale, și am luminat scena pentru astrocite. Am demonstrat că și ele ar putea fi o țintă fantastică pentru noi strategii de tratament împotriva bolii Alzheimer și a altor tulburări cognitive.”, subliniază Gomes.

Sigur, e un drum lung de la experimentele pe șoareci la tratamente palpabile pentru oameni, dar acesta este un start incredibil de promițător! Iar în viitor, terapiile inspirate de aceste descoperiri ar putea lucra mână-n mână cu alte medicamente, oferind o abordare complexă.

Interesant este că multe tratamente actuale pentru Alzheimer se concentrează pe eliminarea faimoaselor „grămezi” de proteine toxice (plăcile beta-amiloide) din creier. Însă hevinul pare să joace în altă ligă – noul studiu arată că nu are niciun efect asupra acestor acumulări. Acest detaliu picant ar putea susține o idee din ce în ce mai vehiculată: poate că aceste plăci nu sunt, de fapt, „vinovatul principal”?

„Chiar dacă nu există încă unanimitate în lumea științifică, eu personal merg pe ipoteza că formarea plăcilor beta-amiloide nu este cauza primară a bolii Alzheimer. Iar rezultatele noastre, care demonstrează că o moleculă poate inversa declinul cognitiv FĂRĂ să miște un deget la aceste plăci, vin tare din urmă să susțină ideea că plăcile, deși implicate în boală, nu sunt suficiente pentru a o declanșa.”, afirmă Felipe Cabral-Miranda, cercetător biomedical la UFRJ.

Este clar că avem de-a face cu un puzzle extrem de complex. Deși misterul declanșării bolii Alzheimer în creier încă nu a fost pe deplin elucidat, e tot mai evident că sunt implicați o multitudine de factori. Asta înseamnă că și soluțiile – fie ele de tratament sau prevenție – vor trebui să fie la fel de sofisticate și multifactoriale.

„Cu siguranță, în viitor, ne putem imagina medicamente care să mimeze efectele benefice ale hevinului. Dar, pentru moment, câștigul uriaș al acestui studiu este saltul în înțelegerea mecanismelor celulare și moleculare din spatele bolii Alzheimer și ale îmbătrânirii în sine. Și asta, prieteni, este aur curat pentru știință!”, concluzionează Gomes.