O populație de asteroizi, până acum invizibilă, orbitează în apropierea planetei Venus, mascată de strălucirea orbitoare a Soarelui. O nouă cercetare avertizează că acești bolovani cosmici, nedetectabili prin metodele actuale, reprezintă o amenințare ascunsă pentru Pământ, având potențialul de a lovi planeta noastră cu un avertisment de doar câteva zile.
Asteroizii au fost mult timp un subiect de fascinație și teamă. Natura lor imprevizibilă și potențialul de distrugere îi fac un obiect unic de studiu științific, însă această nouă descoperire a stârnit îngrijorări profunde în rândul cercetătorilor cu privire la limitările sistemelor actuale de monitorizare spațială și la potențialele implicații pentru Pământ.
O amenințare ascunsă în unghiul mort solar
În ciuda rețelelor avansate de radare, telescoape și sateliți destinate apărării planetare, anumite corpuri cerești reușesc să scape nedetectate. O nouă categorie de amenințări, cunoscută sub numele de asteroizi coorbitali ai lui Venus, reprezintă o provocare unică. Deoarece orbitează în rezonanță cu Venus și foarte aproape de Soare, aceștia sunt practic invizibili pentru instrumentele terestre.
Poziționarea lor îi plasează într-un unghi mort chiar și pentru cei mai sofisticați sateliți, făcând monitorizarea eficientă extrem de dificilă. Deoarece acești asteroizi orbitează în tandem cu Venus, există riscul ca traiectoriile lor să derive către Pământ, crescând riscul unui impact, arată Space.com.
Asteroizii ascunși în apropierea lui Venus: un risc de coliziune la fiecare 12.000 de ani
Un studiu aprofundat realizat de Universitatea de Stat din São Paulo, sub conducerea profesorului Valerio Carruba, a modelat traiectoriile acestei populații „fantomă” de asteroizi. Folosind supercomputere pentru a simula diverse scenarii, echipa a concluzionat că, deși majoritatea vor rămâne inofensivi, perturbările gravitaționale ar putea trimite un asteroid pe o traiectorie de coliziune cu planeta noastră, în medie, o dată la 12.000 de ani. Concluziile subliniază importanța înțelegerii comportamentului acestor obiecte ascunse și a pregătirii pentru evenimente cu potențial catastrofal.
Cel mai îngrijorător aspect este viteza cu care un astfel de impact s-ar putea produce. Scenariile modelate de Carruba indică faptul că am putea detecta un asteroid periculos cu doar câteva zile înainte de impact, mult prea târziu pentru a organiza orice misiune de deviere. Cercetarea sugerează că unii dintre acești asteroizi ar putea avea dimensiuni de până la 300 de metri. Un astfel de obiect ar putea crea un crater de aproape 4 kilometri lățime și ar elibera o energie echivalentă cu sute de megatone, cu efecte devastatoare dacă ar lovi o zonă urbană. Perspectiva apariției bruște a unui asteroid transformă science fiction-ul într-o realitate plauzibilă.
Această descoperire nu vine într-un vid, ci într-un context în care apărarea planetară a înregistrat succese notabile. Misiunea DART a NASA, de exemplu, a demonstrat în 2022 că umanitatea poate modifica traiectoria unui asteroid cunoscut. Totuși, succesul DART subliniază paradoxul central evidențiat de studiul profesorului Carruba: suntem din ce în ce mai buni la a ne apăra de pericolele pe care le vedem, dar rămânem aproape complet vulnerabili la cele care, precum acești asteroizi coorbitali ai lui Venus, pândesc nevăzute.
Provocarea nu mai este doar una de inginerie – cum să deviem un asteroid – ci a devenit, în primul rând, o cursă contra-cronometru a descoperirii: cum să găsim amenințările înainte ca ele să ne găsească pe noi.
Regândirea apărării planetare
Descoperirea acestei amenințări invizibile impune o reevaluare a strategiilor de apărare planetară. Sistemele actuale, concentrate pe obiecte vizibile, sunt insuficiente pentru a face față pericolelor ascunse de Soare. Oamenii de știință pledează pentru dezvoltarea unor noi soluții, cum ar fi sonde spațiale poziționate mai aproape de steaua noastră sau telescoape plasate pe orbite interioare, care ar putea extinde raza de observare. Această nouă realitate necesită colaborare internațională, finanțare sporită și conștientizarea riscurilor invizibile.
Deși o coliziune nu este iminentă, avertismentul a fost lansat. Este preferabil să acționăm proactiv astăzi decât să fim forțați să reacționăm mâine. Apărarea planetară nu este doar un scenariu de film. Chiar nu este de dorit să ne trezim cu un scenariu precum în Don’t look up; Aceasta începe cu date, modelare și o vigilență sporită. Ceea ce nu știm astăzi se poate transforma în cel mai mare pericol al zilei de mâine.
Dacă umanitatea dorește să evite un destin similar cu cel al dinozaurilor, monitorizarea umbrelor din spatele lui Venus este crucială. Rămâne întrebarea: suntem pregătiți să facem față acestei amenințări invizibile pentru a asigura siguranța generațiilor viitoare?
Studiul este publicat în ediția din iulie a revistei Astronomy & Astrophysics.
