Am fost învățați că Soarele este sursa fundamentală a vieții pe Pământ. O nouă descoperire uluitoare, realizată de cercetători din China, demonstrează însă că viața poate prospera în adâncuri, alimentată de o sursă de energie complet neașteptată: forța brută a rocilor care se fracturează.
Descoperirea nu doar că rescrie ceea ce știam despre ecosistemele subterane, dar deschide și posibilitatea fascinantă ca forme de viață similare să existe pe alte planete, unde lumina Soarelui este un lux permanent inaccesibil.
Poate exista viaţă fără Soare?
Într-un studiu recent, publicat în revista Science Advances, o echipă de la Institutul de Geochimie din Guangzhou a arătat cum mișcarea plăcilor tectonice poate genera energie chimică. Acest proces, cunoscut ca falie crustală, creează fracturi în rocă prin care apa și gazele pot circula, declanșând reacții chimice capabile să susțină viața, fără nicio contribuție solară.
„Propunem că falia crustei terestre poate genera diverse perechi redox și poate determina ciclul redox al fierului, furnizând astfel o sursă de energie durabilă pentru viața subterană de pe Pământ și, potențial, de pe alte corpuri planetare”, notează autorii studiului.
Cum alimentează rocile viața în întuneric
Oamenii de știință au vrut să înțeleagă cum microbii care trăiesc la adâncimi mari obțin atât energia (combustibilul), cât și oxidanții (scânteia) necesare pentru a supraviețui. Deși se știa că aceste microorganisme pot folosi hidrogenul gazos ca sursă de energie, originea oxidanților era un mister.
Pentru a rezolva enigma, cercetătorii au simulat în laborator procesul de fracturare a rocilor, mimând efectele mișcării scoarței terestre. Când au aplicat presiune pe diverse tipuri de roci, acestea s-au fisurat și au eliberat molecule extrem de reactive, cunoscute ca radicali liberi.
Acești radicali au reacționat imediat cu apa, producând două elemente cheie: hidrogen gazos (combustibilul) și peroxid de hidrogen (un oxidant puternic). Împreună, aceste substanțe creează un mediu chimic bogat în energie.
Însă surpriza cea mai mare a fost scara acestui proces. Cantitatea de hidrogen produsă a fost de până la 100.000 de ori mai mare decât cea generată prin alte mecanisme cunoscute, precum reacția apei cu anumite minerale (serpentinizare) sau descompunerea apei prin radiații naturale (radioliză).
Mai mult, acest proces a declanșat un ciclu al fierului, în care elementul a trecut în mod repetat de la starea oxidată la cea redusă, eliberând și mai multă energie și susținând reacții ce implică alte elemente esențiale vieții, precum carbonul și azotul.
Autorii sugerează că simplele mișcări subterane, nu doar cutremurele majore, pot declanșa aceste condiții chimice, oferind microbilor o sursă constantă de hrană.
„Pentru a supraviețui în cele mai adânci și mai izolate zone hidrogeologice ale subsolului, microbii se bazează pe energia derivată din reacții redox. Acest proces poate fi esențial pentru menținerea diversității microbiene și a habitabilității pe termen lung a biosferei profunde.”, explică echipa.
Viața dincolo de Soare și dincolo de Pământ
Această descoperire schimbă fundamental modul în care ne gândim la locurile unde viața poate exista. Demonstrează că simpla activitate geologică, în absența totală a luminii solare sau a materiei organice de la suprafață, poate furniza suficientă energie pentru ca ecosisteme întregi să supraviețuiască în subteran.
Acest lucru are implicații uriașe pentru căutarea vieții extraterestre. Planete sau luni înghețate, fără acces la lumina unei stele, dar cu activitate geologică internă, ar putea adăposti oaze de viață în adâncurile lor întunecate, alimentate de aceeași forță primară care macină rocile.
