Capitala Afganistanului, Kabul, este prima capitală modernă care rămâne fără apă. Orașul se îndreaptă spre o criză existențială a apei, un semnal de alarmă sumbru ce prefigurează un viitor vulnerabil și pentru alte mari orașe ale lumii. Potrivit unui raport recent, metropola se usucă într-un ritm alarmant.
Factorii sunt complecși și se suprapun: impactul schimbărilor climatice, un management defectuos al resurselor, urbanizarea galopantă și o populație care a explodat, ajungând la aproximativ 5-6 milioane de locuitori.
Kabul: prima capitală modernă care rămâne fără apă
Un raport publicat în aprilie de organizația umanitară Mercy Corps concluzionează că situația a atins un punct critic. Acviferele, rezervoarele subterane de apă ale orașului, se golesc mult mai repede decât se pot reumple natural. La aceasta se adaugă probleme grave de contaminare, accesibilitate și o infrastructură precară.
În iunie, un locuitor declara pentru The Guardian că apa de fântână de bună calitate pur și simplu nu mai există. Săptămâna trecută, un altul mărturisea pentru CNN că nu știe cum va supraviețui familia sa dacă situația se va înrăutăți.
Problema apei din Kabul nu este nouă, ci s-a agravat constant pe parcursul ultimelor decenii. Raportul subliniază că situația a fost exacerbată de prăbușirea finanțării umanitare pentru Afganistan după august 2021, momentul în care talibanii au preluat din nou puterea, odată cu retragerea forțelor americane și aliate.
„Fără schimbări la scară largă în dinamica gestionării apei din Kabul, orașul se confruntă cu un dezastru umanitar fără precedent în următorul deceniu și, probabil, mult mai devreme”, au concluzionat autorii raportului Mercy Corps.
Aceste noi date confirmă avertismente mai vechi ale Organizației Națiunilor Unite (ONU), care estima că pânza freatică a orașului riscă să se epuizeze complet până în anul 2030. Deja, aproximativ jumătate din forajele din provincia Kabul au secat. În prezent, extracția de apă depășește reîncărcarea naturală cu aproximativ 44 de milioane de metri cubi pe an.
Mohammed Mahmoud, un expert în securitatea apei care nu a fost implicat în raport, a declarat pentru Live Science că orașul se află, fără îndoială, în mijlocul unei crize care se adâncește.
„Faptul că extracția depășește reîncărcarea naturală cu zeci de milioane de metri cubi anual și că jumătate din fântânile subterane au secat deja este un indiciu clar al colapsului sistemului”, a explicat Mahmoud, director executiv al ONG-ului Climate and Water Initiative.
Descriind concluziile ca fiind „destul de alarmante”, Mahmoud s-a arătat îngrijorat de scăderea dramatică a nivelului pânzei freatice – cu aproximativ 30 de metri în ultimul deceniu – și de faptul că unele gospodării sunt forțate să cheltuiască până la 30% din venituri doar pentru a avea acces la apă.
„Nu este doar o problemă de mediu, ci o urgență de sănătate publică, o criză a mijloacelor de subzistență și un factor declanșator iminent pentru potențiale deplasări de populație la scară largă”, a adăugat el.
Seceta, o problemă globală
Penuria de apă este o problemă globală, arată un studiu din Science Direct. Resursele au fost epuizate în ultimele decenii, pe măsură ce schimbările climatice au crescut frecvența și severitatea secetelor, iar creșterea populației a sporit cererea.
Un studiu din 2016, publicat în Scientific Reports, a constatat că între 1900 și 2000, numărul persoanelor afectate de lipsa apei a crescut de la 240 de milioane la 3,8 miliarde – adică de la 14% la 58% din populația globală. Zonele cu risc deosebit includ Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Asia de Sud.
„Ceea ce se întâmplă în Kabul reflectă o tendință mai largă pe care o observăm în regiunile afectate de stres hidric la nivel global. Supraexploatarea apelor subterane este rampantă, iar schimbările climatice modifică modelele de precipitații, limitând și mai mult reîncărcarea acviferelor.”, a spus Mahmoud.
Deși Kabul este pe punctul de a deveni prima capitală modernă care rămâne fără apă, nu este primul oraș major care se confruntă cu o astfel de amenințare. În anul 2018, Cape Town, capitala legislativă a Africii de Sud, a evitat la limită închiderea totală a robinetelor printr-o campanie drastică de economisire. Situația a fost și mai gravă pentru orașul indian Chennai în 2019, când toate cele patru rezervoare principale au secat, aruncând metropola în criză, conform BBC.
După cum a remarcat Mahmoud, impacturile socioeconomice sunt severe, afectând securitatea alimentară, crescând costurile de trai și, în cazuri extreme, provocând migrații în masă.
„Avem nevoie de investiții mai mari în gestionarea durabilă a apei, în infrastructură robustă și într-o mai bună guvernanță pentru a începe să abordăm aceste probleme”, a concluzionat el.
