Valoarea vieții unei fetițe de 11 ani a fost, cândva, echivalentul unui cal sau al unei vaci. Nu este o scenă dintr-un film distopic, ci o tranzacție rece, consemnată în documentele oficiale ale istoriei românești. Timp de cinci secole, această realitate a fost lege pe teritoriul de azi al țării, o moștenire care încă aruncă umbre lungi peste prezent.
Aceasta este istoria nespusă a sclaviei romilor, o perioadă care explică multe dintre rănile și prejudecățile de astăzi.
O economie a dezumanizării
Viața unui sclav rom valora, la propriu, cât bunurile unui stăpân. Istoricul Valentin Negoi, care a studiat arhivele vremii, descrie o realitate greu de cuprins în cuvinte.
„Romii erau schimbați și pe bunuri. Avem tranzacții în care s-au vândut fete de etnie romă, de 10-11 ani, pe cai sau pe vaci. O femeie era cumpărată în general cu 7 galbeni, iar un bărbat între 10 și 12 galbeni”, a explicat istoricul.
Aceștia erau folosiți pentru orice își dorea stăpânul, de la munci agricole la treburi casnice, servind ca argați, crescători de animale, bucătari sau femei în casă. Femeile, în special, erau la bunul plac al boierilor, supuse adesea „dreptului primei nopți”. Cruzimea mergea uneori până la extrem.
„Un călător străin din prima jumătate a secolului al XIX-lea ne relatează că anumiți proprietari de sclavi le tăiau mâinile sclavilor romi și îi puneau să cerșească”, adaugă Negoi. Erau acte de o brutalitate extremă, menite să anihileze orice urmă de umanitate.
Realitatea brutală a sclaviei în cifre
O „libertate” care a răsplătit stăpânii
Momentul dezrobirii din 1856, prezentat adesea ca un act eroic de modernizare, ascunde un adevăr cinic. După 500 de ani de muncă forțată, umilințe și suferință, cei care au fost recompensați financiar nu au fost victimele, ci opresorii.
Statul român i-a despăgubit pe proprietarii de sclavi pentru pierderea „proprietății” lor.
Chiar și bruma de avere pe care unii sclavi reușeau să o strângă era iluzorie. După ce își terminau îndatoririle, unii puteau lucra suplimentar pentru țărani, contra cost. Însă nu aveau drepturi depline asupra acestor bunuri. „Dacă proprietarul îl vindea, bunurile pe care le-a strâns sclavul rom rămâneau proprietarului”, subliniază istoricul.
Sclavii au fost lăsați liberi, dar goi. Nu aveau pământ, nu aveau bunuri – nici măcar hainele de pe ei nu le aparțineau legal. Cei 500 de ani de sclavie au însemnat o dezumanizare profundă, dar, paradoxal, și o dovadă de reziliență extraordinară.
De ce nu învățăm asta la școală?
Deși romii sunt a doua minoritate etnică a țării, istoria lor este tratată superficial în manuale. Sociologul și activistul Ciprian Necula explică de ce persistă această tăcere.
„Dezrobirea e prezentată ca fiind un element eroic, de modernizare a României, dar nu s-au menționat robii romi multă vreme. Profesorii de istorie încă sunt în patternul naționalist și le e rușine să spună că România a deținut sclavi cândva.”, spune el.
Această omisiune alimentează prejudecăți. O cercetare din 2018 arăta că 42,7% dintre profesorii chestionați nu și-ar dori vecini romi. Când educatorii poartă astfel de idei, cum putem spera ca elevii să înțeleagă corect realitatea?
„Trebuie să ne gândim atunci când cineva este într-o situație precară din punct de vedere economic de ce a ajuns în situația aia. Referitor la romi, vor ei să fie în sărăcie sau cumva este un efect al unor politici publice duse secole de-a lungul?”, întreabă retoric Necula.
Poate un joc să repare istoria?
Pentru a umple acest gol, Asociația Alte Cuvinte (CUAC) a lansat „Inelul Timpului”, primul joc de societate despre istoria și cultura romilor. Coordonat de Minodora Cerin, proiectul are o mecanică de joc creată de designerul cu experiență internațională Florin Purluca.
Jocul este colaborativ: cei maximum patru jucători nu concurează, ci lucrează împreună pentru a descoperi, prin intermediul a 120 de cărți de joc, evenimente și personalități marcante.
Scopul este să arate că istoria romilor nu se rezumă la sclavie. Ei au avut contribuții esențiale la economia și cultura spațiului românesc. Un exemplu?
„Angheluș Dinicu, persoana care ne-a dat melodia Ciocârlia, un simbol al României. Din păcate, acest lucru este puțin cunoscut”, precizează istoricul Valentin Negoi, responsabil pentru conținutul jocului.
Dincolo de fapte, moștenirea celor 500 de ani de sclavie se traduce astăzi într-un concept pe care specialiștii îl numesc dezavantaj structural. Nu este vorba de o simplă amintire dureroasă, ci de un punct de plecare inegal, transmis peste generații. Lipsa compensațiilor la 1856 a creat un decalaj economic care, fără politici publice reparatorii, s-a adâncit, nu s-a vindecat. A înțelege acest mecanism nu înseamnă a căuta vinovați, ci a recunoaște o cauză istorică fundamentală pentru a construi soluții echitabile în viitor.
Poate că prin astfel de inițiative, prin confruntarea onestă cu trecutul, vom reuși să construim un viitor în care valoarea unui om nu mai este pusă la îndoială.
