Un tânăr din Vaslui se mută în Bucureşti pentru a începe o viaţă mai bună.
Plin de emoţii şi uimit de faptul că nu sunt aşa multe vaci prin Bucureşti cum erau la el acolo, s-a hotărât să se angajeze în vânzari. Astfel, s-a dus la eMag să se angajeze şi, cum era de aşteptat, a fost fugărit cu pietre după ce a încercat să fure un telefon după interviu.
Neluţu, căci aşa îl cheamă pe vasluian, nu s-a lăsat descurajat şi a mers la o altă companie, asemănătoare cu eMag, unde a ajuns să stea de vorbă cu managerul.
„Ai experienţă în vânzări?” întreabă managerul, măsurându-l atent din priviri.
„Bre, ce să zic, am vândut la barul de la mine din sat o perioadă. Am vândut ţigări de la moldoveni, alcool făcut în beci, orice. După câteva săptămâni am vândut şi barul. Atunci mi-am dat seama că sunt bun la asta!” răspunde Neluţu, mândru de el.
Managerul nu înţelesese că nu era barul lui Neluţu, fapt pentru care se hotărăşte să-i acorde vasluianului o şansă:
„Începi de mâine dimineaţă. Voi veni după program să văd cum te-ai descurcat.”
Prima zi de muncă a fost grea pentru Neluţu. Toată lumea făcea mişto de el că era din Vaslui şi că o să-şi omoare mama dacă bea două sticle de spirt, însă s-au potolit rapid după ce le-a învineţit ochii la vreo doi colegi.
În fine, ziua de lucru se încheie, iar managerul, cum a precizat, a venit să vadă cum s-a descurcat vasluianul.
„Ia spune, câţi clienţi au cumpărat azi de la tine?” întreabă managerul, fără prea mari aşteptări.
„Unul…”
„Unul?! Cum numai unul??? Fiecare vânzător are 10-20 de clienţi pe zi aici! Eram sigur că n-o să te descurci. Probabil ai aşteptat ca la tine, la ţară, să vină omul să-ţi ceară ţigări la bucată şi o sută de spirt! Aici e Bucureşti, trebuie să facem bani!”
Neluţu era destul de afectat de cearta managerului, iar acesta a observat şi a încercat să-l ia mai uşor, însă tot puţin la mişto:
„Şi…cam de câţi bani i-ai vândut clientului tău?”
„21 980 de lei…” zice vasluianul, destul de mulţumit de el.
„Ce?! Ce naiba i-ai vândut de atâţia bani?” întreabă managerul, rămas cu gura căscată.
„Păi iniţial i-am dat nişte cârlige de pescuit. I-am spus ce peşti prindeam eu la Vaslui cu aşa cârlige… Apoi i-am dat şi o lansetă cu mulinetă, că doar nu era să le prindă la băţ, nu? După aia, l-am întrebat unde vrea să meargă la pescuit. Şi mi-am adus aminte că nevastă-mea a fugit cu unul în Delta Dunării, aşa că i-am recomandat acolo un loc mişto. Dar omul avea nevoie şi de o şalupă, că altfel n-are rost să mergi la peşte… L-am observat că venise cu un Nissan 4×4, şi i-am pus pe băieţi să-i ducă o remorcă mişto, în care să intre şalupa perfect!”
„Cum?! Omul a venit pentru un cârlig de peşte şi tu i-ai vândut o barcă şi o remorcă?!” întreabă managerul, şocat.
„Nu…omul venise să-i cumpere tampoane soţiei, dar eu i-am spus: « Dă-o-n pi*da mă-sii, şi aşa că nu poţi să-i faci nimic. Mai bine te duci la pescuit! »„
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
