Probabil cea mai semnificativă fotografie din istoria omenirii

O perspectivă genială. Dar cu siguranţă că atunci când te gândeşti la cea mai semnificativă fotografie din istoria omenirii, nu-ţi vei închipui o înşiruire de culori pale şi un punct minuscul cât un pixel pe care abia îl zăreşti.

Dacă te gândeşti la toate porcăriile pe care le vezi zilnic pe cancan sau libertatea, făcându-ţi ochii să sângereze, merită să rupi câteva minute din timpul tău şi să citeşti următoarele rânduri.

Cea mai semnificativă fotografie din istoria omenirii

Palidul Punct Albastru este, probabil, cea mai semnificativă fotografie din istoria omenirii.

Acest punct misterios reprezintă Pământul, văzut de nava spaţială Voyager 1, de la o distanţă record, de circa 6 miliarde km.

În ziua de 14 februarie 1990, după ce şi-a îndeplinit obiectivele principale, NASA i-a ordonat lui Voyager 1 să-şi întoarcă, pentru un scurt timp, camera spre sistemul nostru solar, la cererea lui Carl Sagan.

Între această dată şi 6 iunie a aceluiaşi an, Voyager a trimis o imagine a Pământului, ce apărea ca “un palid punct albastru, suspendat într-o rază de soare…”.

Descrierea lui Carl Sagan

« Din acest punct de vedere îndepărtat, Pământul ar putea părea lipsit de orice interes deosebit. Dar pentru noi este altceva. Consideraţi din nou acel punct. El înseamnă „aici”, el înseamnă „acasă”, el înseamnă „noi”. Pe el, toţi cei pe care îi iubiţi, toţi cei pe care îi cunoaşteţi, toţi cei despre care aţi auzit vreodată, orice fiinţe umane care au existat vreodată, şi-au trăit viaţa.

Suma bucuriilor şi suferinţelor noastre, mii de religii încrezătoare, ideologii şi doctrine economice, fiecare vânător şi devastator, fiecare erou şi laş, fiecare creator şi distrugător de civilizaţie, fiecare rege şi ţăran, fiecare cuplu de tineri îndrăgostiţi, fiecare mamă şi tată, copil plin de speranţe, inventator şi explorator, fiecare profesor de morală, fiecare politician corupt, fiecare „superstar”, fiecare „conducător suprem”, fiecare sfânt sau păcătos din istoria speciei noastre a trăit acolo: pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare. 

Pământul este o etapă foarte mică într-o arenă cosmică vastă. Gândiţi-vă la valurile de sânge vărsat de toţi acei generali şi împăraţi astfel că, în glorie şi triumf, ei ar putea deveni maeştri efemeri ai unei fracţiuni dintr-un punct.

Gândiţi-vă la cruzimile nemărginite abătute de locuitorii unui colţ al acestui pixel pe abia perceptibilii locuitori ai vreunui alt colţ, cât de dese sunt neînţelegerile lor, cât de mult râvnesc să se ucidă unii pe alţii, cât de pătimaşă este ura lor!

Atitudinea noastră, autoimportanţa noastră imaginară, iluzia că avem o poziţie privilegiată în Univers, sunt contestate de acest punct de palidă lumină.

Planeta noastră este un punct însingurat în marele întuneric cosmic învăluitor. În obscuritatea noastră, în toată această imensitate, nu există nicio sugestie că ajutorul va veni din altă parte pentru a ne salva de noi înşine. Pământul este singurul univers cunoscut până acum ca adăpost al vieţii.

Nu există alt loc, cel puţin în viitorul apropiat, către care ar putea migra specia noastră. Locuri de vizitat, da. A ne stabili în altă parte, încă nu. Vă place sau nu, pentru moment Pământul este locul unde poposim.

S-a spus că astronomia este o experienţă care conferă modestie şi moralizatoare. Probabil că nu există o demonstraţie mai bună a nebuniei rigorilor umane decât această imagine îndepărtată a lumii noastre mărunte.

Pentru mine, ea dezvăluie responsabilitatea noastră de a ne trata mai prietenos unii pe alţii şi de a păstra şi preţui punctul de lumină palidă, singurul cămin pe care l-am ştiut vreodată. »

Carl Sagan, Pale Blue Dot: A Vision of the Human Future in Space