Roxana, soţia lui Alexandru cel Mare: luată la doar 16 ani din casa tatălui său, s-a îndrăgostit de legendarul cuceritor

Roxana s-a născut în jurul anului 344 î.Hr., în Bactria, o regiune din Asia Centrală ce făcea parte din Imperiul Persan. Numele ei, care înseamnă „strălucitoare” sau „zori de zi” în persană, reflecta nu doar frumusețea sa excepțională, ci și destinul remarcabil care avea să-i marcheze viața.

Fiică a nobilului bactrian Oxyartes, Roxana a fost martoră la invazia lui Alexandru cel Mare în Sogdiana, o altă regiune din Asia Centrală. Tatăl ei, un opozant al cuceritorului macedonean, s-a refugiat într-o fortăreață împreună cu familia sa, inclusiv cu Roxana.^[sursa]

Roxana, soţia lui Alexandru cel Mare

După ce a cucerit fortăreața, Alexandru a fost fermecat de frumusețea tinerei, iar în 328 î.Hr., când Roxana avea doar 16 ani, a decis să o ia de soție. Acesta a fost primul mariaj al lui Alexandru cu o femeie din afara Greciei, având totodată și un scop politic – consolidarea alianței cu popoarele locale.

Tânăra luată cu forţa din sânul familiei sale s-a îndrăgostit de Alexandru, un bărbat despre care se spunea că era atât fermecător, cât și foarte frumos. Iubirea lor a fost profundă, iar sursele antice menționează că Alexandru o trata cu mult respect și afecțiune, luând-o adesea cu el în expedițiile sale prin imperiu.

Cu toate acestea, tânăra a devenit geloasă pe celelalte femei din viața lui Alexandru, încercând constant să-i câștige atenția. Se spune că a distrus o scrisoare de dragoste trimisă de Cleopatra, sora lui Alexandru, care îi propunea acestuia un mariaj pentru a asigura succesiunea dinastică. Roxana a fost singura soție a lui Alexandru care i-a dăruit un fiu, Alexandru al IV-lea, născut după moartea tatălui său, în 323 î.Hr., la Babilon.

În dorința de a-și asigura poziția de regină-mamă și de protectoare a fiului său, Roxana a ordonat uciderea celorlalte soții ale lui Alexandru, inclusiv a Statirei, fiica regelui persan Darius al III-lea, pe care Alexandru o luase de soție în 324 î.Hr., într-o ceremonie menită să simbolizeze unirea dintre greci și perși.

Roxana după moartea lui Alexandru cel Mare

După moartea lui Alexandru, imperiul său a fost divizat între generalii săi, numiți diadohi, care au început să se lupte pentru putere. Roxana și fiul ei au fost luați sub protecția lui Perdiccas, unul dintre diadohi, care îi considera moștenitorii legitimi ai lui Alexandru. Perdiccas i-a dus în Macedonia, unde i-a încredințat mamei lui Alexandru, Olimpia din Epir, o femeie ambițioasă și autoritară.

Olimpia a încercat să își apere nepotul și să îl impună ca rege, însă a intrat în conflict cu alți diadohi, în special cu Casandru, fiul lui Antipater, care fusese numit regent al Macedoniei de către Alexandru.

Casandru a asediat cetatea unde se refugiaseră Olimpia, Roxana și fiul acesteia. După cucerirea cetății, Casandru a ordonat execuția Olimpiei și i-a închis pe Roxana și pe fiul ei la Amfipolis, unde au fost asasinați în 310 î.Hr., punând astfel capăt dinastiei lui Alexandru cel Mare.

Roxana a fost o femeie remarcabilă, care a trăit într-o epocă tumultuoasă, marcată de războaie și intrigi. A fost soția iubită a unui mare cuceritor și mama unui rege născut postum. Martoră a gloriei și decăderii imperiului lui Alexandru, Roxana a luptat cu îndârjire pentru a-și apăra drepturile și pe cele ale fiului său, în fața rivalilor care doreau să preia puterea.