Un sistem antic de stocare a datelor, format din funii înnodate și cunoscut sub numele de khipu, ar fi putut fi mult mai răspândit în Imperiul Incaș decât s-a crezut inițial. Noi dovezi sugerează că nu doar elitele, ci și oamenii de rând foloseau această metodă complexă, lăsând în urmă o „semnătură” unică: propriul păr.
Poporul din vechiul Imperiu Incaș (circa 1400-1532) ținea evidențe meticuloase despre economie, religie și demografie folosind aceste artefacte textile. Până de curând, se presupunea că realizarea khipu-urilor era rezervată exclusiv oficialilor de rang înalt, o elită a societății. Această perspectivă se baza în mare parte pe descrierile cronicarilor spanioli din perioada colonială, care îi prezentau pe creatorii de khipu, numiți khipu kamayuq, ca pe niște birocrați privilegiați.
Termenul khipu kamayuq provine de la verbul „kamay”, care înseamnă a crea prin energizarea materiei. Astfel, experții kamayuq nu doar confecționau khipu-urile, ci le impregnau cu propria lor vitalitate.
O semnătură din fire de păr în khipu
O echipă de cercetători a descoperit dovezi care indică o utilizare mult mai largă a acestui sistem. Cheia descoperirii constă în faptul că experții khipu își „semnau” uneori creațiile folosind șuvițe din propriul păr, o practică adânc înrădăcinată în cosmologia incașă.
În cultura incașă, părul uman era considerat un recipient al esenței unei persoane, păstrându-i identitatea chiar și după ce era separat de corp. Ritualuri importante, precum prima tunsoare a unui copil, implicau oferirea părului ca ofrandă zeilor. Părul împăratului era păstrat cu sfințenie și, după moartea sa, era folosit pentru a crea un simulacru venerat ca împăratul însuși.
Această practică a fost observată recent în satul montan Jucul din Peru, unde localnicii dețin peste 90 de khipu-uri ancestrale. Pe aceste artefacte, părul uman atașat la cordonul principal reprezintă persoanele care au realizat fiecare secțiune, confirmând descoperiri anterioare conform cărora păstorii își legau părul de khipu-uri pentru a-și asuma responsabilitatea pentru informațiile înregistrate.
În mod similar, alte obiecte personale, precum fâșiile dintr-o eșarfă a unui lider găsite pe un khipu din secolul al XVI-lea, serveau drept simbol al autorității creatorului.
Analiza izotopică dezvăluie un creator neașteptat
Cercetătorii au identificat un khipu din epoca incașă, denumit KH0631, al cărui cordon principal este realizat integral din păr uman provenit de la o singură persoană. Până acum, khipu-urile nu fuseseră examinate sistematic pentru prezența părului, deci frecvența acestui obicei rămâne necunoscută.
Pentru a afla mai multe despre creatorul acestui khipu, echipa a efectuat o analiză a izotopilor de carbon, azot și sulf. Deoarece părul lung de 104 cm a fost pliat în două, eșantionul prelevat a oferit informații despre dieta persoanei din două perioade diferite ale vieții, separate de cel puțin opt ani.
În societatea incașă, dieta reflecta statutul social: elitele consumau mai multă carne și porumb, în timp ce oamenii de rând se bazau pe tuberculi, precum cartofii, și verdețuri. Spre surprinderea echipei, analiza izotopică a relevat că persoana care a creat KH0631 avea dieta unui om de rând, bazată pe plante, cu un consum redus de carne, porumb sau alimente marine.
Mai mult, analiza izotopilor de oxigen și hidrogen a indicat că persoana a trăit în zonele muntoase din sudul Perului sau nordul Chile, la o altitudine de 2.600-2.800 de metri.
Această primă analiză izotopică a fibrelor unui khipu contrazice ideea că doar oficialii de elită le puteau realiza. Dovezile sugerează că și oamenii de rând confecționau khipu-uri, ceea ce înseamnă că această formă de „alfabetizare” era, probabil, mult mai răspândită în Imperiul Incaș decât se credea anterior.
