Ştefăniţă Vodă cel Tânăr, domnitorul otrăvit de soţie: nepot al lui Ştefan cel Mare, a urcat pe tron la 11 ani

Ştefăniţă Vodă cel Tânăr a domnit în Moldova între 1517 şi 1527, urcând pe tron la doar 11 ani. În timpul domniei sale, a avut relaţii tensionate cu Polonia şi Ţara Românească, deoarece mulţi boieri trădători s-au refugiat pe teritoriul acestor state. De teamă să nu se alieze cu turcii, nobilii poloni au convins-o pe soţia sa să-l otrăvească, iar domnitorul a murit la doar 21 de ani.

Ştefăniţă Vodă cel Tânăr a urcat pe tron la 11 ani

Fiul lui Bogdan al III-lea şi nepotul lui Ştefan cel Mare, Ştefăniţă Vodă cel Tânăr (1506 – 1527), a fost domnitorul Moldovei timp de 10 ani, între 1517 şi 14 ianuarie 1527. A urcat pe tron la 11 ani, imediat după moartea tatălui său, dar fiind minor, Moldova era condusă în mare parte de hatmanul Luca Arbore, cel mai influent boier moldovean.

Cu otomanii reprezentând o ameninţare constantă, Ştefăniţă cel Tânăr, cu sprijinul lui Luca Arbore, a reuşit să încheie o alianţă cu polonezii, prin care cele două părţi s-au angajat să se sprijine reciproc în caz de atac turcesc.

În anul 1522, la vârsta de 16 ani, Ştefăniţă a preluat efectiv conducerea Moldovei. A început să îşi arate nemulţumirea faţă de regele Poloniei, care le-a permis trădătorilor moldoveni să se refugieze în statul polon.^[sursa]

Un context complicat

Relaţiile dintre Moldova şi Polonia s-au deteriorat și mai mult după ce regele Sigismund I al Poloniei s-a opus căsătoriei dintre fiica sa şi Ştefăniţă Vodă cel Tânăr. Totuși, amenințarea otomană aproape că a obligat cele două state să încheie o nouă alianță, mediată de hatmanul Luca Arbore.

„Să vă mai spun Măriei Voastre că domnul meu, amicul Măriei Voastre, ţinu acuma sfat cu consilierii sei despre regii şi domnii creştini, pentru ca să hotărască, care din ei ar fi atît de vrednic şi inţelept în cît să fie in stare de incepe, de intocmi, de a conduce marea afacere a impăciurei creştinilor contra duşmanilor păgîni ai creştinătăţei şi nici domnul meu, nu se putură dumeri de a găsi un rege şi domn atît de vrednic şi inţelept pentru această treabă, afară numai de Măria voastră. In fine rugăm pe Măria voastră de a băga in samă cuvintele noastre, gîndindu-vă bine  mai inainte de toate să nu piardă creştinătatea tocmai in zilele Măriei voastre, căci dacă astăzi Dumnezeu va pedepsi ţara noastră, Moldova, să nu vă indoiţi Măria Voastră că mîne are să vină rîndul şi pentru alte ţări creştine. Nu treceţi cu uşurinţă asupra ambasadei noastre, fiind de cea mai mare importanţă. Măria Voastră aveţi o domnie mare şi un divan mare şi numeros. Consultaţi-vă şi chibzuiti!”, i-a transmis boierul Luca Arbore regelui polon Sigismund I.^[sursa]

Auzind de scrisoarea trimisă de hatmanul Arbore regelui polon, Ştefăniţă Vodă a hotărât să-l ucidă pe acesta, acuzându-l de trădare. Nepotul lui Ştefan cel Mare nu a putut trece cu vederea faptul că Sigismund a refuzat să-i dea fiica de nevastă, considerând că regele polon nu mai este un aliat de încredere.

„În cetatea Hârlăului, Ştefan vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fie aflat în viclenie, iară lucrul adevărat nu să ştie. Numai atâta putem cunoaşte că norocul fie unde are zavistie, ales un om ca acela, ce au crescut Ştefan vodă pre palmile lui, avându atâta credinţă şi în tinereţile lui Ştefan vodă toată ţara otcârmuia, unde mulţi vrăjmaşi i s-au aflatu, cu multe cuvinte rele l-au îmbucat în urechile domnu-său. Ci pururea tinerii să pleacă şi cred cuvintele cele rele (a puhlibuitorilor). Şi acea plată au luat de la dânsul, în loc de dulceaţă amar, pentru nevoinţa lui cea mare, că nici judecatu, nici dovedit au pierit. De care lucru mulţi înspăimântaţi din lăcuitorii ţării au început a gândi cum vor lua şi ei plată ca şi Arburie, că nu multă vreme după aceia, într-acelaşi an, au tăiat şi pe ficiorii lui Arburie, pre Toader şi pre Nichita.”, a arătat cronicarul Grigore Ureche în „Letopiseţul Ţării Moldovei”.

Uciderea hatmanului Luca Arbore a stârnit nemulţumire în rândul boierilor

Uciderea hatmanului Luca Arbore a fost percepută ca nedreaptă de majoritatea boierilor din Moldova. La 7 septembrie 1524, o parte dintre aceștia au pornit o răscoală împotriva domnitorului Ştefăniţă Vodă. Revolta a fost rapid înăbușită de voievodul moldovean, care a ordonat execuția boierilor nemulțumiți.

„Văzându boierii şi lăcuitorii ţărâi Moldovei moartea lui Arburie hatmanul, mai apoi şi a ficiorilor lui, ştiind ce bine au avut Ştefan vodă de la dânşii şi mai apoi cu ce plată le-au plătit, cu toţii s-au întristat de vrăjmăşiia lui Ştefan vodă, socotind că şi ei vor lua acea plată, care au luat şi Arbure, cu toţii s-au rădicat asupra lui, septevrie şapte zile. Ci nimica nu au folosit, că celui fricos şi înspăimat, ştiindu-şi moartea de-a pururea înaintea ochilor, nici un loc de odihnă nu-i, nici inima de război. Şi văzându că lui Ştefan vodă i-au venit ţara întru ajutoriu, s-au răsipitu printr-alte ţări, lăsându-şi ocinele şi moşiile. Iară pre Costea pârcălabul şi pre Ivanco logofătul şi pre Sima vistiiernicul şi pre alţii pre mulţi, i-au prinsu vii şi le-au tăiat capetile în târgu în Roman.”, a mai arătat cronicarul Grigore Ureche.

După ce l-a omorât pe hatmanul Luca Arbore și pe cei mai importanți boieri moldoveni, Ştefăniţă Vodă cel Tânăr și-a manifestat deschis antipatia față de polonezi. Aceștia, conștienți că domnul Moldovei s-ar putea alia cu turcii, au încercat să-l îmbuneze pe Ştefăniţă, trimițând episcopul Laurenţius Miedzileski, de la Camenița, să discute cu nepotul lui Ştefan cel Mare.

„Polonii incearcă deci a recîştiga bunele lui dispoziţii, trimiţînd pe Laurenţius Miedzileski, episcop de Cameniţa şi pe Gheorghe Krupski, castelanul de Cracovia, ca să impace pe Stefan cu boierii sei, spre a’l indruma astfeliu incet cătră alianţa polonă. Stefăniţă pună insă pe episcop la inchisoare.”, a arătat şi istoricul român Alexandru D. Xenopol în „Istoria Românilor”.

Asasinarea lui Ştefăniţă Vodă cel Tânăr, trădat chiar de soţia sa

Înfricoșați de comportamentul domnitorului Ştefăniţă Vodă, boierii moldoveni au cerut intervenția lui Sigismund I al Poloniei, amenințând că în caz contrar îl vor trăda și se vor alătura turcilor. Regele polonez a solicitat sprijinul lui Ludovic al II-lea, regele Ungariei, pentru a-l ajuta în relația cu domnitorul moldovean.

Cei doi conducători ai statelor vecine Moldovei s-au consultat și au decis că Ştefăniţă Vodă ar trebui să fie înlăturat de pe tronul ţării. Acesta a aflat de planurile aliaților săi și i-a amenințat că va face alianță cu turcii. Îngrijorați că Ştefăniţă Vodă ar putea să-și ducă amenințările la capăt, nobilii polonezi au reușit să o convingă pe soția sa să-l otrăvească.

„Polonii pentru a pune odată capăt temerei lor, ca Stefăniţă intr’un moment al furiei, care’l stăpânea obicinuit, să nu se lege cu Turcii in contra lor, se hotăresc să’I pună capăt zilelor şi determină pe insuş soţia lui să’i dee otravă.”, a precizat istoricul Alexandru D. Xenopol.

La 14 ianuarie 1527, după aproape 10 ani de domnie, Ştefăniţă Vodă a murit la Hotin și a fost înmormântat la Mănăstirea Putna.

După moartea lui Ştefăniţă Vodă cel Tânăr, Petru Rareș, fiul nelegitim al lui Ștefan cel Mare, a fost numit în conducerea Moldovei, dornic să preia frâiele țării încă de la moartea lui Bogdan al III-lea cel Orb.