Te plimbi astăzi pe strada Florilor sau pe Șelari, poate bei o cafea la Piața Rosetti și totul pare liniștit. Dar dacă ai putea da timpul înapoi cu 80 de ani, pe aceleași străzi, ai păși într-o zonă de război urban. Era martie 1945. Proaspăt ieșit din conflagrația mondială și cu Ministerul de Interne de curând preluat de comuniști, Bucureștiul era un oraș întunecat, unde gărzile cetățenești se luptau la propriu cu bandiți înarmați, iar viața unui om valora mai puțin decât un pachet de țigări de contrabandă.
Cum știm asta cu atâta precizie? Pentru că jurnaliștii acelor zile au consemnat totul, la cald, în publicații precum „Scânteia” sau „Timpul”. Să deschidem împreună paginile îngălbenite ale acestor ziare și să vedem ce scriau, cu teamă și uimire, despre propriul lor oraș.
Dar ce erau, mai exact, aceste Gărzi Cetățenești? Formate la inițiativa noului guvern controlat de comuniști, ele reprezentau o forță paramilitară menită să impună ordinea și să suplinească forțele oficiale. Membrii lor erau civili voluntari – muncitori, veterani de război sau simpatizanți ai noii puteri, adesea fără o pregătire formală, dar plini de zel. Deși autoritatea lor legală era vag definită, în realitatea de pe străzi acționau cu o putere imensă: legitimau, arestau și, după cum arată cronicile vremii, foloseau armele fără ezitare, devenind de facto legea în haosul postbelic.
Gărzile Cetățenești: o colecție de arestări bizare
Odată cu lăsarea întunericului, patrulele intrau în acțiune, iar captura fiecărei nopți dezvăluia o faună urbană periculoasă și disperată. Interdicția de a circula după ora 23:00 era pretextul, dar ceea ce descopereau gărzile cetățenești era adesea șocant.
Ziarul „Timpul” din 19 martie 1945 (nr. 2798) ne oferă o imagine de ansamblu:
- Pe strada Șelari, sergentul-major Dumitru Roșca îl arestează pe un anume Glazer. Întrebat despre situația sa, individul răspunde cu o onestitate brutală: a executat 25 de ani la Jilava, are 22.500 de lei la el și este „de meserie borfaș”.
- Lângă gara Obor, Ștefan Gheorghe este surprins „hoinărind”. Când patrula se apropie, omul scoate un revolver german. Este arestat înainte să apuce să tragă. Motivul oficial? Încălcarea interdicției de circulație. Posesia „jucăriei ucigașe” era aproape un detaliu.
- Pe strada Sirenelor, la ora 1 noaptea, șoferul Ion Toma este găsit având asupra sa un pistol Stayer și o scoabă. Un arsenal suspect pentru o plimbare nocturnă.
- Chiar și traficul la scară mică era vânat. Elevul-caporal Stan Boată reține un individ, Herșeu Schwartz, cu un sac plin: mii de țigări „Naționale”, „Mărășești” și „Carpați”. O avere, într-o perioadă în care, ironic, ziarul nota că „la toate chioșcurile, vânzătorii nu dau mai mult de zece țigări”, dar pentru „maiestatea sa banul”, primeai pachetul întreg.
Când arestarea devine scenă de film
Uneori, simplele legitimări se transformau în confruntări armate. „Scânteia” din 17 martie 1945 (nr. 170) descrie o astfel de scenă în restaurantul de pe strada Florilor nr. 35:
„O bandă de spărgători […] a atacat o patrulă a gărzilor cetățenești, intrată în restaurant […] pentru a legitima pe consumatori. Ajunsă la masa ocupată de Strul Hascal și soția sa Debora […], patrula a fost bruscată și atacată cu focuri de revolver. În restaurant s-a produs, firește, panică…”
Sergentul major Nicolae Vilaboc a răspuns cu foc, rănindu-i pe soții Hascal. În curte, patrula a găsit un arsenal: răngi de oțel, scule pentru spargeri și un pistol „Browning” mânjit de sânge. Același sergent Vilaboc, neobosit, arestează mai târziu și un anume Mircea Fux, suspectat că făcea parte dintr-o bandă de 200 de evadați de la Curtea Marțială.
Dar curajul avea un preț. Tot „Scânteia” scrie despre Diniș Pomponiu, un fost sergent pe front, ucis într-o confruntare la Piața Rosetti, lăsând în urmă o văduvă și doi copii. Alți doi membri ai gărzilor, Ilie Diaconu și Gheorghe Ionescu, sunt răniți într-o luptă pe Șoseaua Crângași și internați la Spitalul Witting.
Umbrele nopții: crime, cadavre și tâlhării brutale
Dacă unii erau prinși, mulți alții reușeau să lovească mortal și să dispară în întuneric, lăsând în urmă doar victime.
- Cadavrul de pe Șerban Vodă: Patrula sergentului Roșca oprește un camion condus de Mihai Pospai, plin cu baloturi de celofibră și butoaie cu ulei de proveniență nejustificată. La scurt timp, aceeași patrulă descoperă pe strada Șerban Vodă un cadavru zăcând lângă un balot identic de celofibră. Șoferul arestat devine instant principalul suspect de crimă;
- Comerciantul ucis pentru nimic: Gheorghe Ardeleanu este atacat în curtea propriei case de trei civili și un militar român. Crezând că are bani, aceștia îl împușcă. În servieta lui se aflau doar două pâini și câteva lumânări;
- Execuția de pe bulevard: Pe Bulevardul Domniței (azi Hristo Botev), Dinu Pamfil este împușcat. Patrula aude focul de armă și strigătele, dar ajunge prea târziu. Omul zăcea fără viață, iar criminalii dispăruseră cu o mașină;
- Teroarea din Parcul Carol: Un constănțean, Valeriu Bocioagă, este târât de trei indivizi pe o alee din parc, jefuit de 178.000 de lei și aruncat în lac pentru a fi ucis. Scapă cu viață doar pentru că apa avea un metru adâncime.
Prețul „curățeniei”: victime nevinovate și eroi uitați
Haosul scotea la iveală cele mai neașteptate personaje. O bandă deghizată în uniforme sovietice jefuiește prăvălia comerciantului Dobre Penciu, furând 960.000 de lei și bijuterii de peste 3 milioane. Un suspect este prins acasă, pe strada Coțofeni, cu „efecte militare sovietice și un mare stoc de obiecte furate”. Un dezertor pe nume Ioan Marchitan este găsit ascuns în pivnița unei prăvălii de pe Bulevardul Pache Protopopescu.
Presa vremii susținea că infracționalitatea scăzuse. Dar prețul plătit era imens, iar uneori, granița dintre victimă și infractor se estompa tragic. Pe strada Arhitect Mincu, după o spargere, un om de serviciu de doar 20 de ani, Ion Mușat, fuge speriat la vederea gărzilor și este împușcat mortal pentru că nu s-a supus somațiilor.
Dar au existat și eroi. Tot „Scânteia” scrie despre Diniș Pomponiu, un fost sergent pe front, ucis într-o confruntare la Piața Rosetti, lăsând în urmă o văduvă și doi copii. Alți doi membri ai gărzilor, Ilie Diaconu și Gheorghe Ionescu, sunt răniți într-o luptă cu bandiții pe Șoseaua Crângași.
Acesta era Bucureștiul din martie 1945. Un oraș unde o bandă deghizată în uniforme sovietice jefuia prăvălii, unde un dezertor era găsit ascuns într-o pivniță și unde un student la Politehnică, prins la o spargere, reușea să fugă de sub escortă.
Data viitoare când veți trece prin centrul vechi, amintiți-vă. Sub asfaltul pe care pășiți zace ecoul acestor povești – o mărturie despre fragilitatea ordinii și despre vremurile în care supraviețuirea în Capitală era o victorie zilnică.
