Todorița Tărâță, ultima mare iubire a lui Nichita Stănescu: „Eram exact jumătatea lui”

Iubirea dintre Nichita Stănescu şi Todoriţa Tărâţă, ultima sa soţie, a fost una intensă, care s-a stins odată cu moartea poetului. Între țigări și poezie s-a scris ultimul capitol din viața lui Nichita Stănescu, dar și povestea ultimei mari iubiri a poetului: Dora.

Cu câțiva ani în urmă, Dora a oferit un interviu în care a povestit cum l-a cunoscut pe poetul Nichita Stănescu și cum a fost viața alături de el.

Todorița Tărâță: „Eram exact jumătatea lui”

„Când ne-am cunoscut, eu aveam 22 de ani, iar Nichita 45. Apoi, am împlinit 23, iar el 46 – exact în momentul când am decis să rămânem împreună. Eram fix jumătatea lui. Singura dată când se putea întâmpla așa. Mai târziu, nu s-ar mai fi potrivit. Sună a predestinare.”, mărturisea Dora Stănescu.

Viața lor comună a continuat într-un ritm intens, în apartamentul mereu plin de oameni al poetului. „La Nichita venea mereu lume, trăiam într-o casă deschisă. Prieteni vechi, dar și oameni pe care nu-i întâlnise niciodată. Întotdeauna erau 5-6 persoane la masa noastră, și se schimbau constant.

Beam cafeaua de dimineață cu oameni în jur, mâncam la fel, totul se desfășura în mijlocul mulțimii. Nichita dicta poeme, le citea, mereu cu public de față… Uneori, cineva rămânea chiar și peste noapte. Nu era ușor, dar te obișnuiai. Ne lega un sentiment profund și am format rapid o echipă.

În acea perioadă, Nichita își dicta poemele. El spunea că poezia este o stare de spirit. De cele mai multe ori, îmi dicta mie, indiferent de oră, fie ziua, fie noaptea. Chiar dacă era agitație în jur, el continua să lucreze în minte, într-un mod firesc.”, povestea soția poetului în același interviu.

Cei doi au fost nedespărțiți până la moartea lui Nichita, pe 13 decembrie 1983. După pierderea poetului, Dora Stănescu s-a mutat în Franța.^[sursa]

A murit în brațele ei

S-au iubit cu intensitate, iar povestea lor de dragoste a fost cu adevărat impresionantă. Dora a fost ultima mare iubire a lui Nichita, iar relația lor s-a întrerupt brusc odată cu moartea poetului. „Au fost la o nuntă la Drobeta Turnu Severin. Lui Nichita i s-a făcut rău și a fost dus la spital. A murit în brațele Dorei.”, povestea poetul și prietenul lor, Florin Iaru.

Cu toate acestea, povestea lor de dragoste își păstrează și astăzi farmecul, fiind considerată una dintre cele mai frumoase din literatura română. După moartea lui Nichita, Dora s-a retras la Paris și a decis să înceapă o nouă viață departe de ochii presei. A preferat să păstreze discreția și să nu vorbească despre relația lor. Cu siguranță, iubirea purtată Dorei a reprezentat ultimul capitol din viața poetului, un capitol frumos, plin de versuri și trăiri intense.

Viața amoroasă agitată

Nichita Stănescu, de la a cărui moarte au trecut peste patru decenii, a rămas faimos nu doar pentru poezia sa, ci și pentru zicerea „poetul, ca și soldatul, nu are viață personală”. În viața personală, Nichita „umbla din floare în floare”.

Dincolo de cele trei căsnicii, Nichita avea o viață sentimentală complicată. „Îi ieșeau în afară ba o mână, ba un picior, ba aureola genialității, fiind incapabil să-și asume o responsabilitate pentru mult timp”, povestea, cu un umor irezistibil, criticul Alex Ștefănescu într-un interviu pentru Adevărul.^[sursa]

În anul 1952, Nichita Stănescu s-a căsătorit pentru prima dată cu Magdalena Petrescu, însă mariajul lor a durat doar un an. Zece ani mai târziu, poetul s-a căsătorit cu Doina Ciurea, care l-a inspirat în scrierea volumului O viziune a sentimentelor (1964). A avut o relație și cu poeta Gabriela Melinescu, deși fără acte oficiale. În anul 1982, cu un an înainte de a muri, Nichita s-a recăsătorit cu Todorița Tărâță.

Sfârşitul lui Nichita Stănescu

Deși diagnosticul oficial a fost stop cardio-respirator, Nichita Stănescu se lupta de mai mulți ani cu alcoolul. Şi Dora s-a luptat din răsputeri să îi convingă pe toți să îl ajute pe soţul său în lupta împotriva acelei dependențe cumplite. Dar Nichita deja suferea de ciroză. Femeia a încercat să îl facă să ducă o viață mai sănătoasă, dar era prea târziu.

În data de 9 decembrie 1983, Nichita şi Todoriţa au participat la nunta unor prieteni, la Drobeta Turnu-Severin. La cină, poetul a scris un poem gazdei, cum îi era obiceiul, după care s-a retras în camera sa, ficatul lui fiind măcinat de boală. Au plecat la Bucureşti. Trei zile mai târziu, durerile au devenit tot mai puternice. La câteva minute după ora 02:00, marele scriitor, dus deja la spital, a încetat din viață.

Nichita Stănescu, născut pe 31 martie 1933, la Ploiești, a murit la vârsta de 50 de ani, lăsând în urmă o operă care a schimbat radical poezia românească. Prin lirismul său inovator, exprimat într-o „limbă poezească” de avangardă, Nichita a revoluționat literatura.

„Eram adolescent când am citit pentru prima dată versuri de Nichita Stănescu și mi s-au părut… o bazaconie. Însă, treptat, poezia lui m-a cucerit. Atât de mult încât, în 1985, am scris o carte, Introducere în opera lui N. Stănescu, pentru a explica și altora frumusețea și valoarea literară a poeziei sale.”, declara criticul literar Alex Ștefănescu.