Biblia. Puține cărți din istoria umanității au stârnit atâtea pasiuni, dezbateri și controverse. Dar care sunt cele mai înfricoșătoare cărți din Biblie?

Cartea Cărților este, fără îndoială, una dintre cele mai influente scrieri, însă popularitatea sa nu derivă doar din mesajul spiritual, ci și din narațiunile sale adesea șocante, violente și pline de mister. Următoarea listă nu își propune să judece, ci să exploreze, cu o curiozitate jurnalistică, câteva dintre poveștile care transformă Biblia într-un document fascinant, indiferent de convingerile personale. Nu este nevoie să crezi în Dumnezeu pentru a fi captivat de aceste relatări.[sursa]

#10. Exodul

Primele cinci cărți ale Bibliei, cunoscute ca Tora sau Pentateuhul, se întrepătrund adesea. Exodul, însă, se distinge ca una dintre cele mai spectaculoase și pline de acțiune. Aici urmărim viața lui Moise și misiunea sa de a elibera poporul israelit din sclavia egipteană, o misiune în care conceptul de liber arbitru pare să fie constant sfidat de intervenția divină.

exodul biblie
Exodul

Aici întâlnim legendarele zece plăgi ale Egiptului: apa prefăcută în sânge, invazia broaștelor, a păduchilor și a muștelor, moartea tuturor vitelor egiptene, apariția bubelor și a rănilor, grindina devastatoare, lăcustele, întunericul de nepătruns și, în final, cea mai cruntă lovitură – moartea fiecărui prim-născut din Egipt. Un detaliu teologic tulburător este faptul că, după fiecare plagă, Dumnezeu „împietrește inima faraonului”, făcându-l să refuze plecarea israeliților. Acest lucru ridică o întrebare fundamentală: cât de mult ar fi îndurat faraonul dacă ar fi avut, cu adevărat, de ales? Abia după ce își pierde propriul fiu, el cedează.

Călătoria prin deșert este la fel de spectaculoasă. Dumnezeu însuși îi conduce, ziua sub forma unui nor impunător, noaptea ca un stâlp de foc. Ajunși la Yam Suph, sau Marea Stufărișului – un loc mlăștinos, probabil undeva în zona actualului Canal Suez – se confruntă cu armata egipteană pornită în urmărirea lor. Dumnezeu intervine din nou, despărțind apele cu un vânt puternic și creând un coridor de pământ uscat. Israeliții scapă, dar Dumnezeu declară: „Și voi împietri inima faraonului, ca să-i urmărească. Și voi fi slăvit în fața lui Faraon și a întregii sale oștiri”. Într-adevăr, odată ce israeliții ajung în siguranță, apele se prăbușesc, înecând întreaga armată egipteană.

Cu toate acestea, israeliții continuă să se îndoiască, stârnind mânia divină în repetate rânduri. De fiecare dată, Moise, într-un act de curaj incredibil, intervine. Într-un moment de cumpănă, Dumnezeu chiar se gândește să renunțe la legământul său cu Avraam, să-i distrugă pe toți israeliții și să facă din Moise o nouă mare națiune. Moise îl imploră pe Dumnezeu să-și amintească legământul, salvându-și astfel poporul de la anihilare. Într-un final, însă, nici măcar Moise nu este iertat. Pentru că a lovit o stâncă de două ori pentru a scoate apă, în loc de o singură dată cum i se poruncise, Dumnezeu îi interzice accesul în Țara Promisă.

#9. Daniel

Cartea lui Daniel este, de departe, una dintre cele mai bizare și dificile din punct de vedere lingvistic. Scrisă parțial în ebraică și parțial în aramaică, ea narează povestea lui Daniel, un evreu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea în Babilon. Deși este ținut ca un fel de expert în divinitate, Daniel și prietenii săi – Șadrac, Meșac și Abednego – devin protagoniștii unor evenimente terifiante.

Una dintre cele mai celebre scene este refuzul celor trei prieteni de a se închina unui idol de aur înalt de 27 de metri. Furios, regele îi aruncă într-un cuptor încins de șapte ori mai tare decât normal. Spre uluirea sa, când privește în interior, vede nu trei, ci patru bărbați umblând nevătămați, „iar înfățișarea celui de-al patrulea semăna cu a unui fiu al zeilor”. Unii teologi consideră aceasta una dintre puținele apariții ale lui Iisus în Vechiul Testament.

Mai târziu, sub domnia lui Darius I (tatăl lui Xerxes, cel care a luptat împotriva spartanilor la Termopile), Daniel devine invidiat de ceilalți înțelepți, care îl păcălesc pe rege să-l arunce într-o groapă cu lei pentru că s-a rugat altui zeu. Dumnezeu însă închide gurile fiarelor. Însă cartea devine cu adevărat înfricoșătoare odată cu capitolul 5.

• CITEŞTE ŞI:  Ionel Brătianu, omul care a condus România din umbră şi s-a iubit cu Regina Maria

La un banchet opulent, regele Belșațar profanează cupele sfinte furate din Templul din Ierusalim. Instantaneu, o mână descărnată apare din neant și scrie pe perete un mesaj criptic în aramaică. Doar Daniel îl poate descifra: „Dumnezeu a numărat zilele împărăției tale și i-a pus capăt. Ai fost cântărit în balanță și ai fost găsit ușor. Împărăția ta este împărțită și dată mezilor și perșilor.” În acea noapte, Belșațar este ucis.

Partea finală a cărții este pur horror apocaliptic. Daniel visează patru fiare monstruoase – un leu, un urs, un leopard și o creatură oribilă cu dinți de fier – ce simbolizează patru imperii viitoare. Deși interpretarea lor este încă dezbătută, viziunea culminează cu judecata finală a lui Dumnezeu și un avertisment criptic despre o entitate malefică ce va pustii lumea timp de 1.290 de zile, înainte de a fi distrusă.

Publicitate

#8. Deuteronomul

Atribuită lui Moise, această carte conține în mare parte legile divine date israeliților chiar înainte de a intra în Țara Promisă, după 40 de ani de pribegie prin deșert. Porunca este clară și brutală: toate popoarele care locuiesc în Canaan trebuie alungate. Această purificare etnică este prezentată ca o pedeapsă divină pentru neamurile care refuză să-l accepte pe Dumnezeul lui Israel. Israeliții erau obligați să le ofere șansa convertirii, dar puțini au acceptat.

Refuzul a însemnat moarte. Moise își conduce poporul în luptă împotriva a 60 de cetăți ale regelui Og din Basan, după ce deja îl învinseseră pe regele Sihon. Și aici, liberul arbitru este anulat: „Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem prin țara lui, căci Domnul, Dumnezeul tău, îi împietrise duhul și-i învârtoșase inima, ca să-l dea în mâinile tale”.

Apogeul cărții este atins la Muntele Sinai. În timp ce Moise primește cele Zece Porunci, poporul de la poalele muntelui construiește și se închină unui vițel de aur. Furia lui Moise este biblică. El sparge tablele legii, îi cheamă pe cei loiali lui Dumnezeu – tribul lui Levi – și le poruncește să treacă prin tabără cu săbiile, ucigând aproximativ 3.000 de oameni. Apoi, arde vițelul de aur, îl macină până devine praf, îl amestecă cu apă și îi obligă pe israeliți să bea amestecul. Un act de o cruzime extremă, justificat ca fiind singura cale de a-i salva de la anihilarea totală plănuită de un Dumnezeu jignit.

#7. Judecătorii

Această carte descrie un ciclu vicios și sângeros. Poporul ales se îndepărtează de Dumnezeu, El îi pedepsește permițând dușmanilor să-i subjuge, apoi un „judecător” – un lider militar și spiritual – se ridică pentru a-i conduce înapoi la credință și victorie. Cartea prezintă 12 astfel de judecători, ale căror fapte duc la masacre în masă.

Otniel, al cărui nume înseamnă „Leul lui Dumnezeu”, îi învinge pe aramei. Ehud îl asasinează pe regele obez Eglon, înfigându-i un pumnal atât de adânc în abdomen, încât grăsimea acoperă mânerul. Șamgar, singur, ucide 600 de filisteni cu un simplu „oteg de boi” – un băț lung și ascuțit.

Dar eroul principal este Samson, un colos cu o forță supraomenească, dar nu foarte inteligent. Într-un moment de furie divină, el ucide 1.000 de filisteni folosind doar o falcă de măgar. Trădat de Dalila, care îi taie părul – sursa puterii sale – este capturat, orbit și înrobit. Aducându-l la un festin pentru a-l umili, filistenii comit o greșeală fatală. Samson se roagă pentru o ultimă explozie de forță. Rugăciunea îi este ascultată. Prinzând stâlpii de susținere ai templului, el strigă: „Să mor și eu odată cu filistenii!” și prăbușește întreaga clădire, ucigând în moartea sa mai mulți dușmani decât ucisese în toată viața.

#6. Samuel 1 și 2

Aceste două cărți, considerate o singură lucrare în manuscrisele vechi, urmăresc ascensiunea și decăderea primilor regi ai Israelului. Îl vedem pe Saul, primul rege, ales și apoi respins de Dumnezeu, și pe succesorul său, David, probabil cel mai mare lider al Israelului. Însă David este profund uman și păcătos.

Regele o seduce pe Batșeba, soția unuia dintre cei mai loiali soldați ai săi, Urie. Când Batșeba rămâne însărcinată, David încearcă să mușamalizeze adulterul, dar eșuează. Soluția sa este de o cruzime absolută: îl trimite pe Urie în cea mai grea bătălie, cu ordine ca soldații să se retragă și să-l lase să fie ucis. Planul reușește. Când profetul Natan îl confruntă, David se căiește, dar pedeapsa divină este necruțătoare: copilul născut din adulter moare.

• CITEŞTE ŞI:  Roșiile erau considerate „mere otrăvite urât mirositoare” care provocau vărsături și i-a făcut pe oameni să se teamă de ele timp de peste 200 de ani

Cărțile sunt pline de războaie sângeroase. David cucerește Ierusalimul și îi învinge pe filisteni. Un moment șocant este cel al lui Uza, un om care transporta Chivotul Legământului. Când boii se poticnesc și chivotul stă să cadă, Uza întinde mâna să-l sprijine. Pentru că a încălcat porunca de a nu atinge obiectul sacru, este trăsnit pe loc.

Unul dintre cele mai impresionante pasaje este lista „voinicilor lui David”, un grup de luptători de elită. Primul dintre ei, Ioșeb-Bașebet, a ucis singur 800 de oameni într-o singură luptă. Alții, precum Abișai, au ucis 300. Aceste relatări subliniază brutalitatea extremă a epocii, unde fiecare moarte este fie un act de sfidare, fie un act poruncit de Dumnezeu.

#5. Regi 1 și 2

Dacă nu ar fi poveștile a doi profeți misterioși, Ilie și Elisei, aceste cărți nu ar fi la fel de captivante. Spre deosebire de alți profeți, ei apar în narațiune fără nicio istorie. Povestea lui Ilie începe brusc, cu o profeție teribilă adresată regelui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât numai la cuvântul meu”. Urmează o secetă de trei ani, timp în care Ilie învie fiul unei văduve, printr-o rugăciune către Dumnezeu.

Apoi are loc confruntarea epică pe Muntele Carmel. Ilie îi provoacă pe cei 850 de preoți ai zeului Baal la un test: al cărui zeu va trimite foc din cer pentru a mistui un sacrificiu, acela este adevăratul Dumnezeu. Preoții lui Baal se roagă, țipă și se taie, dar nu se întâmplă nimic. Ilie îi ironizează, sugerând că zeul lor este poate „ocupat” sau „la toaletă” (o traducere posibilă a termenului ebraic). Când îi vine rândul, Ilie se roagă, iar un foc mistuitor coboară din cer, consumând jertfa, altarul de piatră și chiar apa din șanțul de jur împrejur. Apoi, Ilie dă un ordin terifiant: „Prindeți pe proorocii lui Baal; niciunul să nu scape!” și toți cei 850 de preoți sunt măcelăriți.

După victorie, Ilie fuge în deșert pentru a scăpa de răzbunarea reginei Izabela și, în final, îi predă mantia de profet lui Elisei. Apoi, într-una dintre cele mai memorabile scene biblice, este ridicat la cer într-un car de foc, devenind, alături de Enoh din Geneza, unul dintre singurii doi oameni care nu au cunoscut moartea fizică. Elisei moștenește o dublă măsură a spiritului său și se dovedește la fel de redutabil, realizând miracole precum despicarea râului Iordan, facerea unui topor de fier să plutească și chiar învierea unui copil mort.

Într-un alt episod bizar și tulburător, în timp ce mergea spre Betel, un grup de copii încep să-l batjocorească pentru chelia sa. Elisei se întoarce, îi blestemă în numele Domnului, și instantaneu, două ursoaice ies din pădure și sfâșie 42 dintre ei. Morală: nu te pui cu un profet din Vechiul Testament. Povestea culminează cu moartea îngrozitoare a reginei Izabela, care este aruncată de la fereastră la ordinul noului rege, Iehu, și devorată de câini.

#4. Geneza

Geneza este fundamentală, dar un eveniment o plasează în topul celor mai terifiante povești: Potopul. Narațiunea descrie cum Dumnezeu, mâhnit de răutatea umanității, decide să distrugă absolut orice formă de viață de pe planetă. „Și Domnului i-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ și s-a mâhnit în inima lui.” Singurii cruțați sunt Noe, un om „fără prihană”, familia sa și perechi din fiecare specie de animal.

Contrar credinței populare, Potopul nu a durat 40 de zile. Ploaia a durat 40 de zile, dar Noe și încărcătura sa au rămas în arcă timp de peste un an, până când apele s-au retras complet. Scara distrugerii este totală: absolut tot ce mișca pe uscat a fost înecat. Acest mit al unui potop global se regăsește în culturi din întreaga lume, de la sumerieni la azteci, sugerând posibilitatea unui cataclism real în trecutul îndepărtat. După potop, Dumnezeu însuși pare să regrete actul și promite, prin simbolul curcubeului, că nu va mai distruge niciodată lumea cu apă.

• CITEŞTE ŞI:  Anomalia magnetică Kursk şi efectele pe care le are asupra oamenilor

Cartea conține și povestea distrugerii Sodomei și Gomorei. Dumnezeu incinerează complet orașele cu „foc și pucioasă” din cer, pentru păcatele lor. Explozia este atât de violentă, încât soția lui Lot, care privește în urmă sfidând porunca divină, este transformată pe loc într-un stâlp de sare – un detaliu care i-a făcut pe unii cercetători să speculeze despre un eveniment asemănător unei explozii nucleare aeriene.

#3. Iosua

Dacă Exodul este o poveste de eliberare, cartea lui Iosua este o cronică a cuceririi brutale. După moartea lui Moise, Iosua preia conducerea și primește o misiune clară de la Dumnezeu: să cucerească Țara Promisă, Canaanul, exterminând toate popoarele care locuiesc acolo. Cartea este o succesiune aproape neîntreruptă de violență, asedii și masacre.

Cea mai faimoasă este căderea Ierihonului. După ce mărșăluiesc în jurul cetății timp de șapte zile, zidurile se prăbușesc la sunetul trâmbițelor, iar israeliții intră și anihilează tot ce mișcă – bărbați, femei, copii și animale. Singura excepție este prostituata Rahav și familia ei, care îi ajutase pe spionii israeliți.

Invazia continuă cu o ferocitate de neimaginat. Într-o bătălie climatică, o coaliție de cinci regi este învinsă nu doar de armata lui Iosua, ci și de Dumnezeu însuși, care trimite o ploaie de grindină gigantică asupra dușmanilor care fug. Cei cinci regi sunt găsiți ascunși într-o peșteră, executați și trupurile lor atârnate la vedere. În total, 31 de regate sunt cucerite și anihilate. Ultimul ordin împotriva orașului Hațor este de o cruzime specifică: Iosua primește poruncă nu doar să ucidă locuitorii, ci și să taie tendoanele picioarelor din spate ale cailor, pentru a-i face inutilizabili în luptă, și să ardă carele de luptă.

#2. Ezechiel

Prima jumătate a cărții lui Ezechiel este o colecție de profeții de o violență verbală și imagistică terifiantă, descriind furia lui Dumnezeu dezlănțuită împotriva Israelului și a națiunilor învecinate.

Pentru Ierusalim, pedeapsa este descrisă ca o topire într-un cuptor divin: așa cum metalele neprețioase sunt topite în foc pentru a fi purificate, la fel va topi Dumnezeu fețele locuitorilor în interiorul zidurilor orașului. Apoi, mânia divină se îndreaptă spre orașul-port Tir. Dumnezeu promite că îl va distruge complet prin intermediul regelui Nabucodonosor, dărâmându-i zidurile, măcelărindu-i locuitorii și arzându-l până la temelii. Singurii supraviețuitori vor fi marinarii de pe mare, care se vor întoarce pentru a găsi doar ruine și vor plânge cu amărăciune, aruncându-și țărână pe cap.

Egiptul primește trei capitole de blesteme, Dumnezeu promițând că va șterge națiunea de pe fața pământului, ucigându-i aproape toți locuitorii și împrăștiindu-i pe cei câțiva supraviețuitori. Aici se găsește și faimosul citat făcut celebru de filmul Pulp Fiction (Ezechiel 25:17): „Și voi face răzbunări mari asupra lor, cu pedepse pline de mânie; și vor ști că Eu sunt Domnul, când Îmi voi vărsa răzbunarea asupra lor.”

cărți din Biblie

#1. Apocalipsa

În întreaga literatură mondială, nicio carte nu conține imagini mai înfiorătoare, mai grotești și mai terifiante decât Apocalipsa după Ioan. Scrisă în exil pe insula Patmos, cartea este o viziune a sfârșitului lumii, dictată, conform autorului, de Dumnezeu.

Viziunea se desfășoară în trei seturi de câte șapte judecăți: deschiderea celor șapte peceți, sunetul celor șapte trâmbițe și vărsarea celor șapte potire ale mâniei. Primele patru peceți îi eliberează pe cei Patru Călăreți: Războiul, Foametea, Ciuma și Moartea. A șasea pecete declanșează un cutremur cataclismic care întunecă soarele și luna, face stelele să cadă pe Pământ și rulează cerul ca pe un sul de hârtie.

Apoi sună trâmbițele. Grindină și foc amestecat cu sânge incinerează o treime din planetă. O stea gigantică, numită Pelin (Amărăciune), cade din cer și otrăvește o treime din apele Pământului, ucigând nenumărați oameni. Unii au comparat această viziune cu un atac nuclear.

Finalul este de un haos absolut. Un cutremur global sparge Ierusalimul în trei și distruge toate capitalele lumii. Peste omenirea rămasă cade o ploaie de grindină cu bucăți de gheață cântărind aproape 50 de kilograme fiecare. Imagini de coșmar, într-adevăr – și considerate de peste un miliard de oameni a fi o predicție literală a viitorului omenirii.

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: