Top 10 conducători nebuni din istorie, care te vor îngrozi cu faptele lor

Istoria ne arată că bolile mintale nu au cruţat nici conducătorii celor mai mari imperii.

Cu toate că, în multe cazuri, nebunia conducătorilor era mai mult decât evidentă, aceştia au rămas la putere.

Iar cei care au avut de suferit de pe urma acestor boli psihice, au fost oamenii de rând.

Partea bună a democraţiei este că avem posibilitatea de a alege oameni care nu sunt nebuni.

Când vine vorba de monarhie, lucrurile se schimbă.

Atunci când tronul este preluat de urmaşi, de multe ori la vârste fragede, nu poate şti nimeni în ce se vor transforma aceştia.

Top 10 conducători nebuni din istorie

#10. Ţarul Ivan al IV-lea al Rusiei

Probabil îl vei recunoaşte după numele de Ivan cel Groaznic. Acesta a fost primul ţar al Rusiei.

Ivan al IV-lea a avut o copilărie grea, marcată de moartea părinţilor săi şi teroarea la care a fost supus de guvernul Rusiei de la acea vreme.

Membrii elitei politice ruseşti i-au făcut viaţa un calvar lui Ivan, terorizându-l chiar în palatul care îi aparţinea de drept.

Aceste abuzuri l-au îndreptat către calea nebuniei. Pe când era adolescent, a început să tortureze animale, revărsându-şi furia asupra acestora.

În anul 1544, pe când avea 14 ani, a preluat controlul asupra Rusiei, aruncându-l pe unul dintre liderii puterii unei haite de câini de vânătoare înfometaţi.

În multe privinţe, Ivan a fost un ţar bun.

A făcut legi care ţinteau la principii precum egalitatea claselor.

Şi atunci când a început să-şi masacreze oamenii, avea acelaşi principiu, neţinând cont de clase.

Întâlnind-o pe nora sa, care era însărcinată, pe coridoarele palatului, Ivan a lovit-o puternic, întrucât nu purta ţinuta cerută de protocol. Aceasta a pierdut sarcina în urma loviturii.

Când fiul său şi-a strigat furia în faţa lui, Ivan s-a enervat. S-a văzut nevoit să-l lovească pe fiul său, în repetate rânduri, cu un sceptru care avea capătul de fier.

După ce şi-a ucis fiul, Ivan cel Groaznic a fost cuprins de remuşcări.

A întocmit o listă cu numele celor pe care i-a ucis. Lista cuprindea peste 3000 de nume.

Înaintea morţii sale, a trimis copii ale listei, însoţite de donaţii, principalelor mănăstiri din Rusia. Ivan a cerut ca preoţii să înalţe rugăciuni pentru odihna sufletelor lor.

#9. Regele George al III-lea al Regatului Unit

Probabil cel mai faimos caz de nebunie regală a fost cel al lui George al III-lea al Regatului Unit. A fost făcut şi un film după viaţa sa, „Nebunia Regelui George”.

Regele George a suferit, în a doua jumătate a vieții, de o puternică boală psihică. Indiciile istorice arată că regele suferea de porfirie, o boală de sânge. Doctorii regelui nu au reușit să-i pună un diagnostic.

În timpul crizelor sale, regele urla și înjura pe oricine îi ieșea în cale. Nu de puţine ori îngrijitorii lui erau nevoiți să-l imobilizeze în cămașă de forță.

O echipă de doctori a fost angajată pentru a-l vindeca pe rege, dar tratamentele primitive îi înrăutățeau starea și mai mult.

George al III-lea a început să aibă episoade psihotice bizare: credea că Londra este inundată, dădea ordine unor oficiali inexistenți sau care muriseră de mult şi îşi agresa sexual servitoarele.

O halucinaţie bizară a regelui a avut loc în primii ani de boală, atunci când a cunoscut o femeie pe nume Elizabeth Spencer, pentru care a dezvoltat o obsesie. George a început să creadă că e căsătorit cu Elizabeth și că soția lui, regina Charlottte, era o impostoare care voia să-l omoare.

#8. Regina Ioana de Castilia

Ioana de Castilia a devenit prima regină din dinastia de Habsburg, după ce s-a căsătorit cu Filip de Burgundia, în anul 1496.

Deşi a fost o căsătorie aranjată, cei doi s-au îndrăgostit.

Lucrurile nu au fost frumoase prea mult timp. Ioana era extrem de geloasă. Până la urmă, nici nu avea cum să fie altfel. Soţului său i se spunea Filip cel Frumos, iar acesta se dădea la mai toate femeile care-i treceau prin faţa ochilor.

Infidelităţile soţului i-au provocat reginei accese de paranoia. Ioana s-a asigurat că suita regală este compusă doar din femei bătrâne și urâte.

Starea sa se agravase atât de mult, încât ataca femei la întâmplare, despre care spunea că sunt amantele soţului său.

Disperată să-și asigure fidelitatea lui Filip, Ioana a apelat la vrăjitoare și la poțiuni magice, care, după cum este şi normal, n-au avut niciun efect.

Apogeul stării sale bizare a fost la moartea regelui Filip. Din acel moment, Ioana purta mereu negru și plângea incontrolabil.

A ajuns chiar să ordone deschiderea sicriului regelui, pentru a-l vedea.

Nebunia ei nu a fost dovedită medical, dar comportamentul său a făcut ca cei care doreau să-i fure puterea să o închidă într-un castel pentru tot restul vieții.

#7. Împăratul Qin Shi Huang al Chinei

Qin Shi Huang este primul împărat al Chinei, reuşind unificarea teritoriului chinez sub o singură autoritate, în anul 221 î.Hr., pe când era minor.

A fost un bun administrator. Printre reformele sale se numără centralizarea statului chinez și unificarea sistemelor de măsuri și greutăți, a monedei, a scrierii şi a legislației.

Cu toate acestea, avea probleme grave în viața personală.

Deoarece avea o teribilă frică de moarte, împăratul și-a petrecut aproapte toată viața căutând soluția nemuririi.

Qin Shi Huang credea că un inamic l-ar putea ataca în orice moment, așa că nu dormea niciodată de două ori în același loc.

Dezvăluirea locului în care se afla împăratul era considerată o infracțiune gravă, iar oamenilor li se părea o normalitate. Împăratul a dat ordin să fie construite pasaje subterane, care să-i permită să se deplaseze între palate fără a fi văzut.

Pentru a opri înaintarea barbarilor, împăratul Qin Shi Huang a poruncit să se ridice un zid.

Zidul

10 milioane de muncitori, care în realitate erau țărani săraci, au trudit la ridicarea zidului, suferind de foame și oboseală.

Dintre aceştia, peste un milion au murit din cauza bolilor sau a epuizării. Lungimea zidului era de 5785 km, fiind începutul Marelui Zid Chinezesc.

Mormântul

Împăratul avea două mari probleme: duşmanii şi moartea. Acesta a demarat construcția unui mormânt imens, care să-l protejeze de dușmani chiar și după moarte.

Monumentul conținea peste 8.000 de soldați de teracotă în mărime naturală. Aceştia aveau lănci reale, care de luptă, respectiv cai de lut în mărime naturală.

Mormântul mai conţinea şi un oraș în miniatură, pe care regele să-l conducă pe lumea cealaltă.

În anul 1978, arheologii au descoperit mormântul.

Moartea

Din motive doar de el ştiute, împăratul credea că va fi ucis de un monstru marin.

Astfel, împăratul a plecat într-o expediție de vânătoare de monștri marini. Singurul „monstru” ucis a fost o balenă eşuată.

Ironia sorţii face ca la câteva zile de la expediţie, împăratul să-şi dea ultima suflare.

#6. Împăratul Iustin al II-lea al Imperiului Bizantin

Împăratul Iustin al II-lea a fost pe tronul Imperiului Bizantin între anii 565 şi 578.

În timpul domniei sale, Bizanţul a pierdut o parte din teritoriile sale în favoarea Persiei.

După acest eveniment, se pare că Iustin şi-a pierdut minţile.

Împăratul a început să audă voci şi, pentru a scăpa de ele, ţipa şi se ascundea sub pat.

Pentru a acoperi vocile, Iustin le-a ordonat servitorilor să cânte la orgă neîncetat.

Problema era că pe atunci nimeni nu ştia cum să-i trateze boala împăratului.

Astfel, când împăratul intra în modul de nebunie maximă, lucrurile deveneau extrem de bizare.

Iustin obişnuia să-şi atace servitorii, muşcându-i de cap.

Viaţa nu era deloc frumoasă pe vremea împăratului Iustin al II-lea. Imaginează-ţi un om bolnav mintal care:

• suferea de o boală pe care nimeni nu ştia cum să o trateze;
• avea puterea de a te încarcera sau ucide doar pentru că îi ieşeai în cale;
• nu putea fi înlăturat de la tron.

Nu sună a distracţie, nu-i aşa?

Mai mult, se spune că împăratul şi-ar fi mâncat vreo doi servitori în timpul vieţii.

#5. Regele Carol al VI-lea al Franţei

Ca să-i rezumăm starea, Carol Nebunul, după cum este cunoscut, credea că este lup şi că este făcut din sticlă.

A urcat pe tron la vârsta de 11 ani, în anul 1380 şi a fost rege al Franţei în timpul Războiului de 100 de Ani, purtat împotriva Regatului Unit.

Atunci când regatul tău este implicat într-o luptă denumită „Războiul de 100 de Ani”, nu te poţi declara norocos avându-l ca rege pe un tip poreclit „Carol cel Nebun”. Doar dacă ar fi vorba despre un bărbat solid, furios şi cu capacităţi militare deosebite. Ceea ce Carol al VI-lea nu era.

Plecat într-o campanie de prindere a unui fugar, Carol a început să-şi atace la întâmplare propriii cavaleri. Pe unul dintre aceştia l-a şi omorât până a fost imobilizat.

Totul s-a pus pe seama stresului, dar era primul semn mare de nebunie a regelui.

Starea lui Carol a continuat să se înrăutățească. Adesea îşi uita numele şi faptul că era rege.

În timpul unui alt episod a refuzat să se spele și să-și schimbe hainele timp de 5 luni.

Carol pretindea că este lup şi fugărea oamenii prin castel.

De asemenea, Carol cel Nebun mai credea că este făcut din sticlă şi se temea că se va sparge.

Din acest motiv, a interzis oamenilor să-l mai atingă vreodată.

#4. Regele Christian al VII-lea al Danemarcei

Christian al VII-lea a urcat pe tronul Danemarcei în anul 1766, deşi cam toată lumea bănuia că este nebun.

Această bănuială a pornit de la faptul că obişnuia să arunce cu mâncare în oameni în timpul cinei.

În rest, domnia sa mergea destul de bine.

Până a descoperit masturbarea.

Christian a descoperit o adevărată pasiune şi se auto-satisfăcea atât de des, încât îşi neglija meseria de rege.

Doctorii săi au ajuns să-şi facă griji din cauza obsesiei regelui, crezând că-i vor fi afectate sănătatea şi fertilitatea.

Un alt lucru bizar pe care îl făcea Christian era să sară ca o broască peste oaspeţii care se înclinau în faţa lui.

De asemenea, diplomaţii se plângeau că regele Christian obişnuia să-i pocnească peste faţă în mijlocul conversaţiilor, fără niciun motiv.

Mintea lui Christian o luase pe câmpii, iar medicul său personal, Johann Streunsee a profitat de acest lucru, el devenind conducătorul de facto al regatului.

Streunsee a început şi o relaţie amoroasă cu soţia lui Christian, regina Carolina Matilda.

Dar regele era fascinat de mâinile sale şi nu avea timp de astfel de nimicuri.

#3. Împăratul Zhengde al Chinei

Împăratul Zhengde a preluat tronul Chinei la începutul sec. al XVI-lea, pe când avea doar 14 ani.

Şi, din câte se spune, a rămas la vârsta de 14 ani pe toată durata celor 15 de ani de domnie.

Ce-l făcea pe Zhengde special era că-i plăceau jocurile de roluri.

Îi plăcea să se joace mai mult decât, de exmplu, să conducă un imperiu uriaş, lucru pe care trebuia să-l facă de fapt.

Zhengde a construit o prăvălie falsă pe domeniul imperial. Împăratul se prefăcea că este negustor, spre disperarea oamenilor care trebuiau să intre în jocul nebunesc al împăratului.

În multe rânduri, Zhengde se prefăcea că este general şi chiar pleca la luptă împreună cu armata sa. În timpul acestor campanii a fost aproape să fie ucis, însă nu realiza pericolul, având impresia că poate opri jocul oricând.

Omul era împărat, dar cu toate acestea, prefera fanteziile sale copilăreşti în detrimentul realităţii.

#2. Regele Farouk al Egiptului

Regele Farouk a fost ultimul rege în funcţie al Egiptului.

Despre el, putem spune că se încadra perfect în categoria liderilor ciudaţi care au activat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Regele Farouk a fost şi motivul pentru care Egiptul a decis că ar fi mai bine să o termine cu monarhia.

În timpul domniei, era cunoscut pentru petrecerile grandioase şi dependenţa sa de pariuri.

Îi plăcea foarte mult şi mâncarea. Sora sa spunea că regele bea câte 30 de sticle de suc pe zi şi mânca mult caviar. Direct din conservă.

La un moment dat, regele ajunsese la aproape 150 de kilograme, fiind poreclit „stomac cu cap”.

Cleptomanie

Un lucru extrem de bizar pentru un tip care moştenise o avere uriaşă de la faraoni, era că Farouk era cleoptoman.

Printre altele, regele Farouk i-a furat ceasul lui Winston Churchill.

Cu altă ocazie, Farouk a avut coşmaruri în care era atacat de lei. Din acest motiv, a mers la grădina zoologică din Cairo, pentru a vedea leii.

Şi prin „a vedea leii” mă refer la faptul că a mers la cuştile lor şi i-a împuşcat pe toţi. Pentru că ăsta e genul de lucru pe care l-ar face un om nebun.

În cele din urmă, pe când naziştii se pregăteau să atace Egiptul, Farouk i-a trimis o telegarmă în care îi mulţumea lui Hitler pentru că îi cucereşte regatul.

Nu-i plăcea gândul că britanicii ar putea să ocupe Egiptul, fapt pentru care considera că naziştii sunt mai potriviţi.

Evident, regele Farouk nu era foarte popular printre egipteni, iar, în cele din urmă, a fost înlăturat de la putere.

Fiindu-i confiscată averea, printre lucrurile sale au fost găsite monede rare, secrete ale trucurilor magice, o colecţie de timbre şi probabil cea mai mare colecţie de filme pentru adulţi din lume.

#1. Împăratul Caligula al Imperiului Roman

Imperiul Roman a avut mulţi împăraţi extrem de cunoscuţi.

Caligula se numără printre aceştia, însă faima sa se datorează lucrurilor cu adevărat bizare pe care le făcea.

Împăratul avea o adevărată pasiune pentru calul său, Incitatus.

Incitatus era considerat un înalt demnitar al imperiului, iar Caligula avea intenţia de a-l face preot.

Calul locuia într-o incintă de marmură, se hrănea din vase de aur, avea gardă personală şi sclavi care-l deserveau.

Cu altă ocazie, când se afla la un spectacol de circ, urmând numărul său favorit cu lei, Caligula a ordonat ca primele cinci rânduri de spectatori să fie aruncaţi pe scenă.

Evident, leii au sfâşiat toţi spectatorii apăruţi în faţa lor, rezultând un adevărat masacru.

Alte lucruri extrem de bizare făcute de Caligula:

• tortura oameni pentru motive ridicole, cum ar fi o părere proastă despre un spectacol;
• însemna oficiali de rang înalt cu fierul roşu, iar pe unii îi condamna la muncă silnică, pentru că aveau păreri;
• obliga părinţii să asiste la executarea copiilor lor. Mai mult, pe unul dintre aceştia, abia revenit de la execuţia fiului său, l-a invitat la masă şi a făcut toate eforturile pentru a crea o atmosferă veselă;
• pentru a face bani, a deschis cel mai mare bordel care existase vreodată, iar damele de companie erau soţiile şi fiicele nobililor;
• şi-a violat toate cele trei surori în timpul unui banchet şi apoi le-a vândut nobililor în schimbul unor sume uriaşe de bani;
• îşi plimba propria soţie, goală, prin faţa soldaţilor;
• metoda sa de tortură favorită era tăiatul oamenilor în două, cu fierăstrăul, în timp ce aceştia erau legaţi cu capul în jos.

Oamenii îl urau, însă nu mulţi aveau curajul să spună ceva de rău de Caligula.

Un bărbat a făcut greşeala de a-l insulta, iar Caligula i-a condamnat toată familia la moarte, în faţa unei mulţimi.

Călăul a început execuţia cu bărbatul respectiv şi soţia acestuia, urmând fiul cel mare şi ceilalţi copii.

Mulţimea a devenit îngrozită, iar oamenii au început să plece.

Ultima la rând era mezina familiei, în vârstă de doar 12 ani. Aceasta plângea isteric, fiind îngrozită de faptul că familia tocmai îi fusese măcelărită în faţa ochilor.

O voce din mulţime a cerut ca viaţa fetei să-i fie cruţată, întrucât era virgină.

Atunci Caligula a zâmbit şi i-a ordonat călăului să o violeze pe fată şi apoi să o omoare. Ceea ce a şi făcut.

Moartea

Într-un final, după 4 ani de domnie, oamenii şi-au dat seama că împăratul lor nu era în deplinătatea facultăţilor mintale.

Un grup de senatori au pus la cale un complot şi, având complicitatea Gărzii Pretoriene, l-au ucis pe Caligula.

Trupul său a fost lăsat să putrezească pe străzi, fiind, în cele din urmă, mâncat de câini.

[totalpoll id=”64177″]