Un os atât de mic, încât încape în palma ta, a devenit piesa centrală a unei descoperiri terifiante. Este o vertebră de la gâtul unui copil care nu apucase să împlinească 5 ani, iar pe suprafața sa delicată, arheologii din Spania au găsit ceva ce le-a înghețat sângele în vine: urme precise, deliberate, lăsate de o lamă de piatră.
Nu au fost urmele unui accident sau ale unui atac de animal. Au fost urmele unei decapitări. Și acesta este doar începutul unei povești mult mai tulburătoare despre ce se întâmpla în peșterile din Atapuerca acum aproape un milion de ani.
O descoperire „deosebit de frapantă” dintr-un os de copil
Într-un strat de pământ vechi de 850.000 de ani, în faimoasa peșteră Gran Dolina, o echipă de cercetători a făcut o descoperire care rescrie capitole întregi despre viața primilor oameni din Europa. Alături de scheletele a alți zece indivizi, vertebra copilului spune o poveste fără echivoc.
„Acest caz este deosebit de frapant, nu numai din cauza vârstei copilului, ci și datorită preciziei tăieturilor. Este o dovadă directă că copilul a fost tratat ca orice altă pradă.” a declarat într-un comunicat de presă Palmira Saladié, codirectoarea săpăturilor.
Confirmarea ei, trimisă publicației Live Science, nu lasă loc de interpretări. Aceasta nu a fost o crimă pasională sau un ritual bizar. A fost un act pragmatic, la fel de firesc pentru acei oameni precum vânarea unui cerb.
Dovada de necontestat a canibalismului
Argumentul cercetătorilor nu se bazează pe o singură urmă, ci pe un cumul de dovezi terifiante găsite pe oasele celor 10 schelete descoperite recent.
- Urme de tăieturi: semne clare de tranșare, făcute pentru a îndepărta carnea de pe oase;
- Fracturi intenționate: oasele lungi erau sparte, la fel cum se proceda cu cele de animale, pentru a extrage măduva nutritivă;
- Mușcături umane: pe suprafața fosilelor s-au identificat urme de dinți umani, cea mai sigură dovadă că trupurile au fost consumate.
„Starea de conservare a suprafețelor fosilelor este extraordinară,” explică Saladié. Aproximativ 30% din totalul oaselor umane găsite de-a lungul anilor în acest sit poartă semnele canibalismului.
Cine era Homo antecessor și de ce își mânca semenii?
Toate rămășițele aparțin speciei Homo antecessor, o rudă enigmatică a omului modern, considerată cea mai veche specie umană descoperită în Europa. Poziția sa în arborele genealogic este încă dezbătută, dar comportamentul său devine din ce în ce mai clar.
Canibalismul nu era o excepție, ci o strategie de supraviețuire repetată. Cercetătorii cred că Homo antecessor își folosea semenii atât ca resursă alimentară, într-o lume cu surse de hrană imprevizibile, cât și, posibil, ca o metodă brutală de a controla teritoriul și de a elimina competiția, arată un studiu din publicația științifică Science Direct.
„Ceea ce documentăm acum este continuitatea acestui comportament. Tratamentul acordat morților nu era excepțional, ci repetat.”, a afirmat Saladié.
Aceste descoperiri de la Gran Dolina reprezintă cel mai vechi exemplu definitiv de canibalism uman cunoscut până în prezent, eclipsând alte dovezi mai vechi, dar neclare, din Africa.
Un mister care se adâncește
Peștera Gran Dolina este departe de a-și fi dezvăluit toate secretele. Săpăturile continuă, iar fiecare nou fragment de os adaugă o piesă la puzzle-ul complex al vieții și morții primilor europeni.
„În fiecare an descoperim noi dovezi care ne obligă să regândim modul în care au trăit, cum au murit și cum erau tratați morții acum aproape un milion de ani,” concluzionează Saladié.
Departe de a fi o imagine romantică a „sălbaticului nobil”, trecutul îndepărtat ne arată o realitate mult mai dură și mai pragmatică. O realitate în care linia dintre vânător și vânat era uneori trasată chiar în interiorul propriei specii, fără a-i cruța nici măcar pe copii.
