Care este cea mai letală boală infecțioasă a planetei? HIV? COVID-19? Malaria? Răspunsul este tuberculoza (TB), o afecțiune care ucide peste 3.400 de oameni zilnic la nivel global — aproape 1,3 milioane de decese doar în 2023 — iar cifrele sunt într-o creștere alarmantă. Fără tratament, tuberculoza sufocă la propriu victimele sau se răspândește la creier, oase și alte organe vitale.
În Statele Unite, tuberculoza este adesea privită ca o boală a trecutului, însă realitatea este diferită. Deși a fost adusă sub control în anii ’50 datorită antibioticelor și eforturilor de sănătate publică, progresele au fost erodate în anii ’80. O tendință de scădere constantă a fost din nou inversată după 2020. Pandemia de COVID-19 a perturbat diagnosticarea, iar lipsa tratamentului rapid a alimentat revenirea bolii.
În prezent, numărul cazurilor din SUA crește cu aproximativ 7% anual, în timp ce la nivel mondial, 2023 a marcat un record de 8,2 milioane de cazuri noi diagnosticate — cel mai mare număr de când Organizația Mondială a Sănătății a început monitorizarea acum 30 de ani. Peste un sfert din populația lumii este deja infectată, iar bacteria Mycobacterium tuberculosis poate rămâne latentă zeci de ani, reactivându-se la orice slăbire a sistemului imunitar.
Pentru a contracara această amenințare, inițiative precum programul MycoPRISM de la Universitatea Washington (WashU) reunesc experți din multiple discipline pentru a dezvolta noi tratamente, în timp ce noua Școală de Sănătate Publică a universității se concentrează pe educare și eliminarea stigmatizării asociate bolii, arată Medical Xpress.
De ce este tuberculoza un adversar atât de redutabil?
Analiza ADN-ului extras din mumii antice a dezvăluit un fapt uimitor: în timp ce materialul genetic uman se degradase, cel al bacteriei tuberculozei era intact. Această boală a evoluat odată cu specia umană, având la dispoziție milenii pentru a învăța cum să manipuleze sistemul nostru imunitar. Se transmite prin aer și, deși este extrem de rezistentă în organism, are o creștere foarte lentă în laborator, ceea ce îngreunează studiul ei. În plus, nu există un vaccin eficient care să protejeze adulții.
La adulți, bacteria se ascunde în plămâni, unde se apără de atacurile imunitare. La copii, al căror sistem imunitar este imatur, boala se poate răspândi în tot corpul. Deși există un vaccin care protejează copiii de formele grave, acesta nu oferă protecție adulților.
Tratamentul standard durează cel puțin șase luni și implică un cocktail de patru antibiotice diferite pentru a preveni dezvoltarea rezistenței. Însă efectele secundare, precum greața, sau ameliorarea rapidă a simptomelor îi determină pe mulți pacienți să abandoneze tratamentul. Acest lucru permite bacteriilor rămase să se înmulțească, să provoace recidive sau să dezvolte rezistență la medicamente, complicând și mai mult vindecarea. Chiar și după un tratament complet, bacteria poate intra în stare de hibernare, făcând imposibilă confirmarea eradicării complete.
Inovații în lupta cu bacteria
Cercetătorii de la WashU descoperă mecanismele ingenioase prin care M. tuberculosis supraviețuiește. Christina Stallings, profesoară de microbiologie moleculară, explică faptul că micobacteriile sunt protejate de un înveliș ceros care acționează ca o armură și o deghizare, păcălind celulele imunitare să ajute patogenul în loc să-l distrugă.
Studiile de laborator pe șoareci au relevat un paradox: neutrofilele, celule imunitare menite să ucidă invadatorii, ajung de fapt să stimuleze capacitatea bacteriei de a provoca boala. Unul dintre mecanismele de atac ale neutrofilelor este o „capcană extracelulară”, o rețea de material letal. Însă M. tuberculosis a evoluat pentru a prospera în aceste capcane. Echipa lui Stallings a reușit să blocheze capacitatea neutrofilelor de a crea aceste rețele folosind medicamente dezvoltate inițial pentru afecțiuni autoimune, deschizând o nouă speranță pentru tratarea tuberculozei.
În același timp, o altă problemă apare: alte micobacterii, prezente în sol și apă, provoacă infecții pulmonare și mai greu de tratat la pacienții cu imunitate compromisă. Mycobacterium abscessus, de exemplu, este deosebit de periculoasă pentru pacienții cu fibroză chistică, infecția fiind uneori incurabilă.
Jennifer Philips, codirectoare a inițiativei MycoPRISM, studiază interacțiunea dintre lipidele bacteriei și macrofage, un alt tip de celulă imunitară pe care TB o învinge. Obiectivul ei este de a găsi metode de a consolida apărarea organismului. „Dacă tratamentul pentru TB ar dura două săptămâni în loc de șase luni, asta ar schimba fața epidemiei”, afirmă Philips. Cercetările ei vizează și modul în care bacteria utilizează colesterolul gazdei pentru a altera răspunsul imunitar, o descoperire ce ar putea duce la un nou test de sânge pentru diagnosticare, mult mai simplu decât analiza sputei.
Provocările din sănătatea publică
Diagnosticarea tuberculozei rămâne o provocare majoră în SUA, unde boala este rară. Medicii pot să nu recunoască simptomele, mai ales în cazurile extrapulmonare, care reprezintă 15% din total. Dr. Thomas Bailey, director medical la Clinica de Boli Infecțioase a WashU, explică faptul că bacteria poate ajunge la creier sau oase chiar dacă radiografia pulmonară a pacientului este normală.
Factorii de risc includ nu doar originea în țări cu prevalență ridicată, ci și condiții care slăbesc sistemul imunitar, precum tratamentele pentru boli autoimune, HIV, diabetul sau cancerul. La nivel social, malnutriția, supraaglomerarea, lipsa adăpostului și accesul precar la servicii medicale sunt principalii catalizatori ai răspândirii bolii.
Finanțarea este o altă dilemă critică. Răspunsul global la tuberculoză are deja un deficit de 11 miliarde de dolari, iar reducerile bugetare recente ale USAID, care opresc distribuția de antibiotice și antivirale pentru SIDA, vor agrava situația. Studiile istorice, precum cel co-semnat de Sandro Galea, decanul Școlii de Sănătate Publică WashU, arată că subfinanțarea sănătății publice duce inevitabil la o explozie a bolilor, cu costuri finale mult mai mari decât economiile inițiale.
O realitate europeană: cazul României
În contextul global alarmant, România reprezintă un caz particular și îngrijorător în cadrul Uniunii Europene. Deși s-au înregistrat progrese remarcabile în ultimele două decenii, țara continuă să dețină primul loc în UE în ceea ce privește incidența tuberculozei.
Datele INS pentru 2023 indică o rată de 48 de cazuri la 100.000 de locuitori, marcând al treilea an consecutiv de creștere. Cu peste 9.500 de cazuri noi înregistrate, dintre care peste 400 la copii, România se confruntă cu o presiune constantă asupra sistemului de sănătate publică.
Această situație subliniază cum, chiar și într-o regiune cu o incidență generală scăzută, focare persistente și provocări sistemice pot menține tuberculoza ca o amenințare majoră la adresa sănătății publice, oglindind la scară mică dilemele globale privind finanțarea, accesul la tratament și controlul bolii.
Un viitor incert
Progresele științifice din ultimul deceniu au adus o înțelegere mult mai profundă a tuberculozei. Însă experții sunt de acord că, fără un vaccin eficient pentru adulți, fără tratamente mai scurte și fără o finanțare adecvată, lupta este departe de a fi câștigată.
„Tuberculoza a evoluat odată cu noi și evoluează mai repede decât noi. Trebuie să găsim modalități de a rămâne cu un pas înainte”, avertizează Stallings. Dacă eforturile actuale sunt subminate, revenirea celei mai vechi și mortale boli infecțioase din lume nu este doar o posibilitate, ci o certitudine.
