O bază permanentă pe Lună – nu una dintr-un film SF, ci una reală, funcțională – se confruntă cu o provocare colosală. Pentru locuitorii ei, problema fundamentală nu ar fi gravitația redusă sau temperaturile extreme, ci o întrebare mult mai simplă: de unde vor lua apă pentru a bea, oxigen pentru a respira și combustibil pentru echipamente?
Până acum, soluția părea un coșmar logistic ce implica transportarea acestor resurse vitale de pe Pământ, la costuri astronomice. O echipă de cercetători tocmai a demonstrat însă o alternativă care schimbă totul. Soluția, conform publicației New Scientist, se află literalmente sub picioarele viitorilor astronauți.
O rețetă genială: Soare, praf și aer expirat
Folosind mostre prețioase de regolit (sol lunar) aduse pe Pământ de misiunea chineză Chang’e 5, cercetătorii de la Universitatea Chineză din Hong Kong au testat o metodă de o simplitate dezarmantă. Au dezvoltat un reactor alimentat exclusiv cu energie solară, care reușește să facă ceva extraordinar: să extragă resurse vitale direct din praful lunar.
Procesul se desfășoară în doi pași. Mai întâi, lumina concentrată a soarelui încălzește solul, forțând eliberarea apei captive de milenii în structura mineralelor. Apoi, același sol acționează ca un catalizator. Dioxidul de carbon, expirat în mod natural de astronauți, este introdus în reactor împreună cu apa proaspăt extrasă.
Reacția chimică rezultată descompune moleculele și produce un amestec de neprețuit: oxigen pur pentru respirație și un duo format din hidrogen și monoxid de carbon, care poate fi folosit drept combustibil pentru rachete sau vehicule lunare.
Ingredientul secret este chiar solul
„Mecanismul este fascinant”, a explicat Lu Wang, unul dintre autorii studiului. Deși solul lunar este un amestec complex de minerale, cercetătorii cred că un compus bogat în fier și titan, numit ilmenit, joacă rolul principal de catalizator în acest proces. Practic, dispozitivul folosește resursele locale – soarele și solul – pentru a recicla chiar și aerul expirat de echipaj, transformându-l în elemente esențiale vieții.
Această abordare, cunoscută ca „utilizarea resurselor in-situ”, este considerată Sfântul Graal al explorării spațiale, deoarece reduce dramatic dependența de Pământ.
De la laborator la baza lunară: provocările reale
Este această tehnologie gata să fie implementată mâine? Nu încă. Trecerea de la un experiment de laborator la un sistem capabil să susțină o întreagă colonie este un salt uriaș.
„Mediul extrem al Lunii prezintă provocări unice”, recunoaște Wang. Fluctuațiile masive de temperatură, vidul, radiațiile solare intense și compoziția variabilă a solului de la o regiune la alta sunt obstacole semnificative.
Chiar și Haihui Joy Jiang de la Universitatea din Sydney, care nu a participat la studiul publicat în revista Cell, subliniază că sunt necesare mai multe cercetări pentru a vedea dacă procesul este „practic, fezabil și scalabil”.
Cu toate acestea, descoperirea reprezintă un pas crucial. Demonstrează că elementele de bază pentru supraviețuirea umană pe Lună nu trebuie aduse de acasă. Ele sunt deja acolo, ascunse la vedere în praful cenușiu pe care l-am considerat atâta timp sterp și lipsit de viață. Pentru viitorii exploratori ai Lunii, solul de sub picioarele lor nu va mai fi doar un peisaj, ci o promisiune. Promisiunea unui viitor sustenabil, la 384.400 de kilometri depărtare de casă.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
