Un sistem fluvial gigant care a existat în urmă cu 40 de milioane de ani a fost descoperit sub gheaţa din Antarctica

„Exista un sistem fluvial gigant”: Cercetătorii au descoperit o veche lume pierdută sub gheaţa din Antarctica.

Geologii care au efectuat săpături în stratul masiv de gheață din vestul Antarcticei au descoperit rămășițele unui sistem fluvial gigant străvechi care curgea odinioară pe o suprafață de aproape o mie de kilometri.

Descoperirea oferă o privire asupra istoriei Pământului și sugerează modul în care schimbările climatice extreme ar putea modifica planeta, potrivit rezultatelor lor, publicate în data de 5 iunie 2024 în revista Science Advances.^[sursa]

„Dacă ne gândim la o posibilă schimbare climatică severă în viitor, trebuie să învățăm din perioadele din istoria Pământului în care acest lucru s-a întâmplat deja.”, a declarat Johann Klages, coautor al studiului și sedimentolog la Centrul Helmholtz pentru Cercetări Polare și Marine al Institutului Alfred Wegener din Germania.^[sursa]

Un sistem fluvial gigant descoperit în adâncul gheţii din Antarctica

În urmă cu 34 până la 44 de milioane de ani, o epocă cunoscută sub numele de Eocenul mijlociu-târziu, atmosfera Pământului s-a transformat drastic. Pe măsură ce nivelul dioxidului de carbon a scăzut vertiginos, răcirea globală a declanșat formarea ghețarilor pe un Pământ fără gheață.

Oamenii de știință sunt interesați să investigheze modul în care acest eveniment climatic major s-a desfășurat în Antarctica, mai ales că nivelurile de dioxid de carbon de pe Pământ continuă să crească din cauza schimbărilor climatice provocate de om.

Cantitatea de dioxid de carbon din perioada Eocenului Târziu era aproape dublă față de cea din prezent. Cu toate acestea, ea ar putea fi similară cu nivelurile preconizate în aproximativ 150-200 de ani, dacă nivelurile de gaze cu efect de seră continuă să crească, dupacum a declarat Klages.

Dar descoperirea trecutului s-a dovedit a fi o provocare. În prezent, cea mai mare parte a Antarcticei de Vest este acoperită de gheață, ceea ce face dificil accesul la rocile sedimentare, care sunt esențiale pentru studierea mediilor timpurii. Geologii se bazează adesea pe tipul de granule, minerale și fosile prinse în aceste sedimente pentru a stabili tipul de condiții care caracterizează o zonă anume.

Ce au dezvăluit săpăturile anterioare

În anul 2017, Johann Klages și alți oameni de știință aflați la bordul navei de cercetare Polarstern au traversat expediția din partea cea mai sudică a statului Chile, trecând prin Pasajul Drake și ajungând în partea de vest a continentului înghețat. Dotați cu echipamente avansate de forare a fundului mării, Klages și echipa sa au pornit să colecteze carote din sedimente moi și roci dure de pe fundul înghețat al mării.

După ce au forat aproape 30 de metri în fundul mării, cercetătorii au recuperat sedimente cu straturi din două perioade distincte.

Calculând timpul de înjumătățire al elementelor radioactive, cum ar fi raportul dintre uraniu și plumb din sedimente, oamenii de știință au descoperit că partea inferioară a sedimentelor s-a format în perioada Cretacică mijlocie, acum aproximativ 85 de milioane de ani. Acest sediment conținea fosile, spori și polen caracteristice unei păduri tropicale temperate, care exista la acea vreme. Partea superioară a sedimentului conținea în cea mai mare parte nisip din perioada Eocenului mijlociu și târziu, în urmă cu aproximativ 30 până la 40 de milioane de ani.

La o inspecție mai atentă, ei au recunoscut un model puternic stratificat în stratul de nisip eocen care semăna cu cele provenite din delta unui râu, foarte asemănător cu ceva ce s-ar întâlni în fluviul Mississippi sau Rio Grande, a spus Klages.

Oamenii de știință au efectuat o analiză a biomarkerilor lipidici, în care au cuantificat cantitatea de lipide și zahăr din sediment, și au găsit o moleculă unică, întâlnită în mod obișnuit în cianobacteriile care trăiesc în apă dulce. Descoperirea a confirmat suspiciunile lor că un râu străvechi a șerpuit odată prin continent.

Cercetătorii au urmărit granulele din Eocen până la o regiune sărată distinctă din Munții Transantarctici, traversând o zonă care se întindea pe aproximativ 1.500 de kilometri înainte de a se scurge în Marea Amundsen.

„Este emoționant – doar să ai în creier această imagine emoționantă că a existat acest sistem fluvial gigantic care curgea prin Antarctica și care acum este acoperit de kilometri de gheață.”, a declarat Klages.

Klages și echipa sa analizează acum părți din sedimentele carotei care aparțin unei perioade mai recente, Oligocen-Miocen, acum aproximativ 23 de milioane de ani. Aceasta va ajuta la perfecționarea modelelor pentru a prezice mai bine clima viitoare.