Un supraviețuitor al Titanicului a explicat exact cum s-a produs impactul cu aisbergul și cum „mai mulți oameni ar fi putut fi salvați”

Un supraviețuitor al Titanicului, fost membru al echipajului, a povestit într-un interviu acordat BBC despre momentul impactului cu aisbergul și a afirmat că „mai mulți oameni ar fi putut fi salvați”.

Frank Winnold Prentice avea doar 23 de ani când s-a alăturat echipajului Titanicului, pe 4 aprilie 1912, în calitate de ajutor de magazioner, cu doar 10 zile înainte ca nava să lovească fatalul aisberg.

S-a îmbarcat pe 10 aprilie și a plecat într-o călătorie al cărei deznodământ tragic este cunoscut de întreaga lume.

Atunci când Titanicul a lovit aisbergul, Prentice s-a grăbit pe punte, unde a văzut bucăți mari de gheață împrăștiate. A ajutat imediat la evacuarea pasagerilor în bărcile de salvare, pe măsură ce devenea evident că vasul se va scufunda.^[sursa]

Frank Winnold Prentice, supraviețuitor al Titanicului

Când la bord mai rămăseseră doar două bărci de salvare, Prentice și colegii săi de echipaj, Cyril Ricks și Michael Kieran, au discutat ce să facă în continuare. Au hotărât să sară în apă înainte ca nava să fie complet înghițită de apele reci ale Atlanticului. Prentice a evitat la limită elicele vasului în timp ce se îndrepta spre apă.

Ceasul său de buzunar, pe care l-a păstrat ca amintire, s-a oprit în jurul orei 2:20 dimineața, ora scufundării Titanicului.

După ce a sărit, Prentice nu l-a mai văzut pe Kieran, iar Ricks a fost grav rănit în timpul căderii în apă. Prentice a rămas alături de el până când acesta a murit.

Tânărul de 23 de ani a fost în cele din urmă salvat de barca de salvare nr. 4, care rămăsese aproape de epava Titanicului pentru a prelua supraviețuitori. A primit o pelerină de la Virginia Estelle Clark, o pasageră pe care o ajutase mai devreme să-și pună vesta de salvare și pe care o convinsese să urce într-una dintre bărcile de salvare. Bărbatul crede că acest gest „i-a salvat viața”.

Mai târziu, în cadrul unui interviu pentru BBC, Prentice a descris momentul impactului cu aisbergul, spunând că a fost „ca și cum ai fi blocat frânele mașinii”.

„Nu a fost un impact puternic, ci mai degrabă o oprire bruscă, ca și cum ai fi blocat frânele mașinii. Și atunci nava s-a oprit. Am avut un hublou deschis și m-am uitat afară. Cerul era senin, stelele străluceau, marea era perfect calmă. M-am gândit: «Ce se întâmplă?» Nimic nu părea în neregulă, așa că am ieșit din cabină să verific.”, a explicat Prentice.

Prentice nu a putut vedea icebergul, deoarece nava trecuse deja de el în acel moment, dar a observat cum luminile de la hublouri iluminau apa, fără semne vizibile de avarie deasupra liniei de plutire.

Reflectând la tragedie, Prentice a declarat că multe vieți ar fi putut fi salvate în acea noapte. A observat că primele bărci de salvare lansate nu erau pline, oamenii fiind „prea speriați să coboare de pe vapor”.

„Pasagerii nu credeau că vasul se va scufunda.”, a spus bărbatul, adăugând că dacă mai mulți oameni s-ar fi urcat în bărcile de salvare, numărul supraviețuitorilor ar fi fost mult mai mare.

Titanicul dispunea de suficiente bărci de salvare pentru a salva până la 1.178 de persoane, dar doar 705 au supraviețuit dezastrului. Oricum s-ar fi desfășurat acea noapte fatidică, majoritatea celor 2.240 de persoane aflate la bord nu ar fi avut nicio șansă de supraviețuire.