La peste 110 ani de la scufundare, Titanicul continuă să fascineze și să surprindă publicul. Una dintre marile curiozităţi privind celebrul naufragiu îl reprezintă faptul că nu au fost găsite rămăşiţe umane pe Titanic după scufundarea pachebotului, în anul 1912.
În ciuda faptului că peste 1.500 de oameni şi-au pierdut vieţile în urma naufragiului, dar şi faptului că explorarea epavei scufundate a început încă de la redescoperirea sa în septembrie 1985, nu au fost găsite niciodată rămășițe umane la bord.
„Nu am văzut nicio rămășiță umană. Am văzut haine. Am văzut perechi de pantofi, ceea ce ar sugera cu tărie că a existat un corp acolo la un moment dat. Dar nu am văzut niciodată rămășițe umane”, a declarat în anul 2012 pentru New York Times James Cameron, regizorul filmului Titanic (1997)
Motivul pentru care hainele și încălțămintea au supraviețuit acolo unde oasele au dispărut este pur chimic. Pantofii din piele ai pasagerilor au fost tratați în procesul de fabricație cu acid tanic, o substanță care respinge microbii și necrofagii de mare adâncime. Astfel, pe fundul oceanului, aceste perechi de pantofi au rămas așezate exact în poziția în care au căzut cadavrele, conturând «fantoma» victimelor la mai bine de un secol de la tragedie.
Absența cadavrelor a alimentat ani la rând teoriile conspirației, însă experții în oceanografie au o explicație științifică precisă pentru lipsa lor, bazată pe acțiunea curenților și pe chimia apelor de mare adâncime.
James Cameron a vizitat și explorat epava de 33 de ori și care susține că a petrecut mai mult timp pe navă decât căpitanul acesteia. Este genul de fapt care îi face pe adepții teoriilor conspiraționiste să intre în frenezie, dar există motive perfect întemeiate pentru care nu au fost găsite cadavrele celor peste 1.500 de persoane care au murit în timp ce nava se scufunda.
Unde au dispărut cadavrele pasagerilor după naufragiu?
Unul dintre motive este reprezentat de vestele de salvare purtate de mulți pasageri și membri ai echipajului. Deși nu și-au îndeplinit misiunea principală, respectiv aceea de a-i menține pe purtători la suprafață suficient de mult timp pentru a fi salvați, odată ce ocupanții lor au murit, acestea au rămas plutitoare. Probabil că o furtună care a urmat scufundării a îndepărtat rapid cadavrele de la locul naufragiului, în timp ce curenții oceanici le-au îndepărtat și mai mult în secolul care a urmat.
Cadavrele prinse în epava însăși au dispărut probabil, de asemenea, datorită activității necrofagilor de adâncime – pești și alte organisme. Dar au fost găsite oase pe alte epave mult mai vechi, așa că de ce nu au fost găsite și pe Titanic? Această parte ar putea avea legătură cu adâncimea.
Explicația științifică: adâncimea la care oceanul dizolvă oasele
„Problema cu care trebuie să te confrunți este că, la o adâncime mai mică, de aproximativ 914 metri, treci sub ceea ce se numește adâncimea de compensare a carbonatului de calciu. Iar apa din adâncuri este sub saturată în carbonat de calciu, care este în mare parte, știți, din ce sunt făcute oasele. De exemplu, pe Titanic și pe Bismarck, aceste nave se află sub adâncimea de compensare a carbonatului de calciu, așa că, odată ce creaturile le mănâncă carnea și expun oasele, oasele se dizolvă.”, a explicat exploratorul de mare adâncime Robert Ballard pentru publicația NPR.
Practic, coborând sub bariera de 914 metri, chimia apei se modifică radical, funcționând ca un solvent natural. Într-un mediu lipsit de saturație calcaroasă, sistemul osos nu are nicio șansă de conservare biologică, oricât de bine protejată ar părea o navă.
La adâncimea de 3.800 de metri, presiunea apei atinge aproximativ 400 de atmosfere (400 kg pe fiecare centimetru pătrat). În acest mediu abisal extrem, structura poroasă a oaselor devine fragilă ca sticla. Orice rămășiță care nu a fost consumată de fauna necrofagă s-a descompus rapid la nivel chimic, lăsând în urmă doar artefactele anorganice din metal, ceramică sau piele tratată.
Cum își revendică oceanul epava: bacteria Halomonas titanicae
Nu doar rămășițele umane au fost asimilate de ocean, ci și epava însăși este pe cale să dispară. În anul 2010, oamenii de știință au descoperit o specie complet nouă de bacterie mâncătoare de fier, numită Halomonas titanicae, care consumă zilnic sute de kilograme din structura navei. Experții estimează că, sub acțiunea acestui microb extremofil, Titanicul s-ar putea dezintegra complet până în anul 2050, devenind doar o pată de rugină pe fundul Atlanticului.
Există persoane care cred că în părțile sigilate ale navei, cum ar fi sala motoarelor, unde exista apă proaspătă, bogată în oxigen, s-ar putea să nu fi reușit să pătrundă organismele menţionate mai sus, fapt pentru care ar putea exista încă unele corpuri conservate. Dar, la peste 110 ani de la scufundarea navei, ideea că am putea găsi rămășițe recognoscibile pare din ce în ce mai puțin probabilă.
În cele din urmă, oceanul a șters orice urmă biologică a victimelor, transformând hainele și perechile de pantofi abandonate pe fundul mării în singurele monumente tăcute ale celor care au pierit în acea noapte tragică.
(FAQ) Întrebări frecvente despre absența rămășițelor umane pe Titanic
De ce nu au fost găsite niciodată schelete pe epava Titanicului?
Ce reprezintă zecile de perechi de pantofi găsite pe fundul oceanului?
Există șanse ca unele cadavre să fie intacte în camerele sigilate?
Cât timp va mai rezista epava pe fundul Atlanticului?
Ce mai e nou în Cultură şi Societate?
Imaginile din satelit arată cum Rusia câștigă cursa pentru Arctica, în timp ce SUA încearcă să recupereze terenul pierdut
Oamenii trăiesc mai mult, dar petrec tot mai mulți ani în stare de sănătate precară
Consumul de alcool în timpul sarcinii a crescut semnificativ în SUA în ultimul deceniu
Cazul Caracal. Filmul celor două crime trase la indigo: ce s-a întâmplat cu Alexandra şi Luiza şi ce condamnare a primit Gheorghe Dincă
