Timp de peste un mileniu, cuvintele sale au zăcut tăcute, îngropate în cioburi de lut. Acum, o echipă de experți a descifrat un text babilonian pierdut, un imn care celebrează măreția Babilonului antic. Gravat în scriere cuneiformă, „Imnul către Babilon” nu doar că laudă faimosul megalopolis, ci dezvăluie și noi perspective asupra pulsului vieții de zi cu zi a locuitorilor săi.
Fondat în inima Mesopotamiei în jurul anului 2000 î.Hr., Babilonul a fost, la un moment dat, cel mai mare și mai influent oraș al lumii. Ruinele sale, astăzi sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, se odihnesc la aproximativ 85 de kilometri de Bagdadul modern. La apogeul său, orașul era un focar cultural care a dat naștere unor opere literare ce fac parte și astăzi din moștenirea umanității.
Textul sacru Enuma Eliș, cunoscut ca Epopeea Babiloniană a Creației, descrie nașterea Universului și ascensiunea lui Marduk, zeul protector al orașului. Tot de aici provine și Codul lui Hammurabi, unul dintre cele mai vechi seturi de legi păstrate, care introducea deja conceptul de „nevinovat până la proba contrarie”.[sursa]
Moștenirea scrisă a Babilonului a fost încredințată unor tăblițe de lut, inscripționate cu delicatele caractere cuneiforme. Din nefericire, majoritatea acestor documente prețioase au supraviețuit doar sub formă de fragmente minuscule. O echipă de la Universitatea din Bagdad și Universitatea Ludwig Maximilian din München și-a asumat misiunea de a descifra și conserva sute de astfel de tăblițe, parte a legendarei Biblioteci din Sippar. Această colecție a fost descoperită în Templul lui Shamash din anticul oraș Sippar, un loc învăluit în mit, despre care se spunea că ar fi adăpostit scrierile ascunse de Noe înainte de marele potop.
În centrul acestui efort modern se află asiriologul Enrique Jiménez și platforma sa, Electronic Babylonian Library. Folosind inteligența artificială pentru a analiza și potrivi nenumăratele fragmente de text cuneiform digitalizate din întreaga lume, Jiménez a reușit să reconstituie un puzzle istoric. „Cu ajutorul platformei noastre, am identificat alte 30 de manuscrise care aparțin imnului redescoperit – un proces care, în trecut, ar fi durat zeci de ani”, a declarat Jiménez.[detalii]
Cu ajutorul acestor piese suplimentare, echipa a reușit să descifreze complet imnul. Descoperirea a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât textul pare să fi fost extrem de popular în epocă. „Imnul era copiat de copii în școli. Este neobișnuit ca un text atât de răspândit să ne fi rămas necunoscut până acum”, a spus Jiménez. Cântecul de laudă, datând probabil de la începutul primului mileniu î.Hr., se întinde pe 250 de versuri.
„A fost scris de un babilonian care voia să-și elogieze orașul. Autorul descrie nu doar clădirile impunătoare, ci și felul în care apele Eufratului aduc primăvara și înverzesc câmpurile. Acest detaliu este cu atât mai spectaculos cu cât literatura mesopotamiană care a supraviețuit este, în general, zgârcită în descrieri ale fenomenelor naturale.”, explică Jiménez. Printre revelațiile textului se numără și detalii despre viața socială, inclusiv despre rolul important al femeilor, multe dintre ele preotese, și despre atitudinea respectuoasă a locuitorilor față de străini.
Un fragment din imnul regăsit
Versurile de mai jos, proaspăt traduse, pictează o imagine vie a râului Eufrat, sursa vieții pentru Babilon.
Eufratul este râul său – plămădit de înțeleptul lord Nudimmud
El adapă pajiștile, însuflețește stufărișul,
Își revarsă apele în lagună și în mare,
Câmpiile sale înfloresc cu ierburi și flori,
Pășunile sale, înflorite viu, fac să încolțească orzul,
Din care, adunați, se înalță snopii,
Turmele și cirezile se odihnesc pe imașuri verzi,
Bogăția și splendoarea – cele ce se cuvin omenirii
Sunt dăruite, înmulțite și revărsate cu dărnicie.
Pe măsură ce tehnologia avansează, este posibil ca tot mai multe astfel de comori literare să fie readuse la viață, permițându-ne să auzim, peste milenii, ecoul vibrant al unui mare oraș antic.
