Figura istorică a lui Vlad Țepeș, domnitorul valah a cărui reputație a inspirat mitul global al lui Dracula, este învăluită în mister, iar locul său de veci rămâne una dintre cele mai captivante enigme ale istoriei medievale europene. Miza acestei căutări depășește granițele României, fiindcă Vlad Țepeș nu a fost doar un domnitor valah, ci și un actor crucial pe scena geopolitică a secolului al XV-lea, unul dintre ultimii lideri europeni care au opus rezistență directă expansiunii otomane în Balcani.
Regăsirea rămășițelor sale ar oferi indicii prețioase despre anii finali ai vieții sale și despre rețelele politice ale vremii. Tradițional, Mănăstirea Snagov a fost considerată locația finală, însă o ipoteză surprinzătoare, formulată de o echipă de cercetători italieni, mută căutările la sute de kilometri distanță, în inima orașului Napoli, conform Digi24.
Ipotezele despre mormântul lui Vlad Țepeș: Napoli vs. tradiția românească
După un deceniu de investigații concentrate pe o inscripție veche, oamenii de știință italieni au avansat teoria că mormântul voievodului se află într-o capelă din Napoli. Scenariul propus de aceștia contrazice fundamental versiunea istorică acceptată. Potrivit ipotezei italiene, Vlad Țepeș nu a pierit în luptă în anul 1476, ci a fost capturat de otomani. Fiica sa, Maria, refugiată la Napoli și adoptată de o familie nobilă, ar fi reușit ulterior să își răscumpere tatăl cu o sumă considerabilă.
Astfel, domnitorul și-ar fi petrecut ultimii ani în Italia și, la moartea sa, ar fi fost înmormântat în capela funerară destinată socrului fiicei sale. Piatra funerară din capela napoletană, erodată de secole, prezintă un basorelief complex, cu simboluri (un dragon, sfincși) atipice pentru un nobil italian al vremii, elemente care au aprins imaginația cercetătorilor și au stat la baza ipotezei lor. Acest mormânt, situat într-o mănăstire napoletană, poate fi vizitat și astăzi.
Această variantă narativă intră în conflict direct cu sursele istorice acceptate în România. Versiunea oficială susține că Vlad Țepeș a fost ucis la sfârșitul lunii decembrie 1476, iar trupul său a fost decapitat. Capul, ca dovadă a victoriei, ar fi fost trimis sultanului otoman și expus într-o țeapă.
Căutarea dovezilor: între arheologie și surse scrise
De-a lungul timpului, Mănăstirea Snagov, situată pe o insulă în apropierea Bucureștiului, a fost indicată drept locul de înhumare. Cu toate acestea, cercetările arheologice recente au subminat această credință, dezvăluind că presupusul mormânt voievodal conținea doar câteva oseminte de cal datând din perioada neolitică, nu rămășițele domnitorului. Această discrepanță între legendă și dovezile arheologice de la Snagov subliniază o provocare fundamentală în cercetarea medievală: dificultatea de a corobora sursele scrise, adesea subiective sau târzii, cu datele concrete, materiale.
În peisajul academic românesc, istoricul Constantin Rezachevici oferă o a treia posibilitate: Mănăstirea Comana, un lăcaș de cult ctitorit chiar de Vlad Țepeș.
Până la apariția unor dovezi concludente, rămășițele pământești ale lui Vlad Țepeș rămân un subiect de dezbatere aprinsă între istorici și entuziaști. Orice ipoteză, fie ea românească sau italiană, trebuie în cele din urmă să treacă testul validării științifice multidisciplinare, de la analiza ADN la datarea cu radiocarbon. Ipoteza italiană, deși controversată, adaugă un nou strat de complexitate legendei voievodului a cărui moștenire continuă să fascineze lumea.
