Dacă te-ai uita astăzi la Deșertul Nefud din Arabia Saudită, ai vedea o întindere aridă, neiertătoare, aparent ostilă oricărei forme de viață. Totuși, sub aceste nisipuri se ascunde o cu totul altă poveste. Cercetătorii au scos la lumină urme de Homo sapiens în Arabia Saudită, mai exact în regiunea Deșertului Nefud, într-un loc în care absolut nimeni nu se aștepta să găsească dovezi ale existenței primilor oameni. Vechimea lor? Un uluitor 120.000 de ani.
Păstrate remarcabil de bine în sedimentele unui fost fund de lac, aceste amprente au fost lăsate de un grup mic de Homo sapiens. Dincolo de simpla lor prezență, urmele dezvăluie detalii absolut surprinzătoare despre modul în care strămoșii noștri se deplasau și supraviețuiau pe Peninsula Arabică.
Această descoperire contrazice frontal ipotezele anterioare, conform cărora oamenii primitivi ar fi evitat pur și simplu un mediu atât de ostil. Răspunsul la această enigmă este fascinant: acum 120.000 de ani, regiunea nu era deloc ostilă. Urmele au fost găsite într-o zonă care, cu mult timp în urmă, era mult mai umedă și infinit mai ospitalieră decât deșertul arid de astăzi, demonstrând că acești primi exploratori erau perfect capabili să trăiască și să migreze prin această zonă cu mii de ani în urmă.
Când au migrat primii oameni din Africa? Un instantaneu preistoric
Scenariul cel mai probabil, reconstruit de oamenii de știință, este acela că amprentele au fost lăsate de un grup de oameni care s-au oprit să bea apă și să culeagă fructe pe malurile acestui lac străvechi. Conform unui studiu detaliat publicat în revista Science Advances, descoperirea arată clar că Homo sapiens era prezent în nordul Arabiei Saudite acum 120.000 de ani, adică mult mai devreme decât arătau estimările anterioare.
Mathew Stewart, unul dintre autorii principali ai studiului din cadrul Institutului Max Planck pentru Ecologie Chimică, a explicat într-un comunicat de presă entuziasmul echipei: „Ne-am dat seama imediat de potențialul acestor descoperiri.” Acesta a adăugat: „Amprentele sunt o formă unică de dovezi fosile, deoarece oferă instantanee în timp, reprezentând de obicei câteva ore sau zile, o rezoluție pe care nu o obținem de obicei din alte înregistrări.”
Deși cercetătorii recunosc că mai sunt multe de aflat despre acești oameni specifici, amprentele lor prețioase ne oferă o idee mult mai bună despre traseele pe care aceștia le-ar fi putut urma în timp ce se aventurau în marea lor migrație în afara Africii.
Cum arăta Peninsula Arabică acum 120.000 de ani: elefanți și hipopotami
Ceea ce face această descoperire cu adevărat remarcabilă este mediul ecologic în care au fost conservate amprentele. Zona care astăzi este un deșert uscat a fost odată un lac viu, un contrast izbitor care arată cât de mult și cât de dramatic s-a schimbat clima Pământului de-a lungul timpului. Potrivit cercetătorilor, prezența simultană a urmelor de animale sugerează că regiunea era mult mai verde și mai fertilă în trecut, oferind resurse esențiale atât pentru oameni, cât și pentru megafaună.
„Prezența animalelor mari, precum elefanții și hipopotamii, împreună cu pășunile deschise și resursele mari de apă, ar fi putut face din nordul Arabiei un loc deosebit de atractiv pentru oamenii care se deplasau între Africa și Eurasia”, a explicat Michael Petraglia, arheolog la Institutul Max Planck pentru Știință și Istorie Umană.
Acest fenomen climatic, cunoscut de paleoclimatologi drept «Arabia Verde», transformase temporar actualele zone aride într-o rețea de lacuri și savane.
Marea călătorie și misterul speciei
Aceste urme conservate în noroiul pietrificat ne schimbă, de asemenea, înțelegerea modelelor complexe de migrație ale primilor oameni. Experții subliniază că această descoperire arată cum Peninsula Arabică a jucat un rol mult mai semnificativ în răspândirea speciei Homo sapiens decât s-a crezut anterior. Urmele de animale și cele umane, găsite împreună în același strat stratigrafic, indică fără dubiu că regiunea oferea condiții extrem de favorabile pentru așezarea și deplasarea primilor oameni.
Dar cum știm cu siguranță că acești călători erau Homo sapiens și nu, de exemplu, oameni de Neanderthal? Răspunsul stă în cronologia climatică a planetei.
„Abia după ultima perioadă interglaciară, odată cu revenirea condițiilor mai reci, avem dovezi definitive că neanderthalienii s-au mutat în regiune”, spune Stewart. „Prin urmare, urmele de pași reprezintă cel mai probabil oameni, sau Homo sapiens.”
În cele din urmă, descoperirea din Deșertul Nefud contrazice definitiv ideea că oamenii au ocolit Peninsula Arabică din cauza climatului său aspru, arătând, în schimb, un adevăr mult mai impresionant: strămoșii noștri au fost vizionari adaptabili, capabili să prospere în peisaje diverse pe măsură ce își croiau drumul pe continente.
