Este posibil să fi auzit de un grup de femei din Roma Antică cunoscute sub numele de „Virginele Vestale”. Aceste femei virgine, păzitoare ale flăcării sacre a Romei, puteau fi îngropate de vii pentru încălcarea jurământului de castitate. Sigur, acesta este un mod teribil de a muri. Dar… aceste preotese aveau putere, prestigiu, privilegii şi popularitate, lucruri pe care femeile obişnuite nici nu le visau în acele vremuri! Așadar, cine erau aceste femei și cum au obținut un asemenea prestigiu?
Cunoscute de vechii romani ca „virgines Vestales”, Virginele Vestale erau un colegiu religios (preoție) format la un moment dat din 6 femei. Aceste femei făceau jurăminte de virginitate timp de 30 de ani pentru a servi în cultul zeiței Vesta, străvechea zeiță a focului din cămin și a căminului în general.
După cei 30 de ani de serviciu, preoteselor li se permitea să părăsească preoția și să se căsătorească, deși majoritatea rămâneau în viaţa pe care o cunoşteau.
Aceste preotese, care locuiau în vastul complex al atrium Vestae, situat în zona principală a Forumului Roman, păzeau și îngrijeau sistematic focul sacru al zeiței Vesta din templul adiacent.
Romanii credeau că Vestalele garantau bunăstarea statului prin păstrarea flăcării veșnice, înțeleasă la începuturile Romei ca o întruchipare a zeiței Vesta și simbol al căminului din casa romană.[sursa]
Începuturile Ordinului Vestalelor
Tradiția proclamă că venerarea și colegiul zeiței Vesta au fost înființate în secolul al VIII-lea î.Hr. de către Numa Pompilius (al doilea rege al Romei).
Se spune că Numa ar fi făcut acest lucru ca un act de respect față de predecesorul său Romulus (fondatorul Romei) și față de mama lui Romulus, Rhea Silvia, care a fost violată de zeul Marte.
Dovezile arheologice atestă că primele structuri permanente legate de cultul lui Vesta au existat încă din secolul al VI-lea î.Hr. Acest collegium a existat până când a fost abolit în anul 394 d.Hr. de către împăratul roman Teodosie I.
Ce făceau acestea și cum erau selectate?
Viața Virginelor Vestale era definită de o pietate vigilentă. Acestea participau la ritualuri importante, cum ar fi prepararea mola salsa, o prăjitură cu sare folosită în sacrificiile rituale la ceremoniile observate de Vestale.
Participau la festivaluri agricole pe tot parcursul anului, continuitatea acestor tradiții marcând avuția continuă a Romei, în paralel cu flacăra sacră menținută aprinsă în permanență.
Vestalele nu și-au îndeplinit datoria doar prin dedicarea lor față de Vesta și față de poporul roman. Devotamentul lor suprem era personificat în statutul lor sexual de virgine. Pentru a asigura castitas (castitatea) unei noi vestale, candidatele erau alese între vârsta de 6 și 10 ani.
O fată trebuia să îndeplinească o serie de cerințe stricte codificate în dreptul roman. Aceasta trebuia să fie lipsită de orice „defect corporal”, atât fizic, cât și mental, a cărui posibilitate ar fi putut să o facă pătată și impură.
Candidatele potențiale erau selectate de senat și de Pontifex Maximus (preotul șef al Romei) din rândul păturilor superioare ale societății romane, acest privilegiu garantând că atât fata, cât și părinții ei erau onorabili.
Odată selectată, fata virgină trecea prin captio, un ceremonial de inițiere prin care era „luată” ritual de Pontifex din casa ei și îndepărtată pentru totdeauna de orice legături legale cu familia și tutela masculină.
Ca fete, lipsa de privilegii în care se născuseră era acum depășită de privilegiile care le erau oferite ca Vestale.
Virginele Vestale aveau drepturi pe care le aveau doar bărbaţii de elită
O Vestală își asigura o viață longevivă și luxoasă, obținând drepturi care în mod normal erau disponibile doar bărbaților de elită.
Preotesele aveau un venit garantat dintr-o pensie regulată, dreptul de a acumula proprietăți personale și puteau depune mărturie în cazuri juridice. Acestea puteau grația prizonierii condamnați și apărau testamentele unor figuri politice influente, precum Marc Antoniu și Iulius Cezar.
O Vestală era inviolabilă și nu putea fi atinsă de masele impure. Pentru a le proteja și mai mult, Vestalele aveau un lictor (gardă de corp) care le păzea în public și călătoreau într-un carpentum (trăsură), care le purta pe străzi.
O putere precară
Ca femeie, o Vestală deținea o poziție unică de putere, însă aceasta era precară.
Inviolabilitatea Vestalelor se baza pe virginitatea lor. Acest statut sexual era cel care le definea în întregime puterile sociale. Controlul sexualității lor era sinonim cu bunăstarea și politica statului. Dacă Roma era tulburată de o perioadă de criză, castitatea Vestalelor era prima vinovată.
Un scandal major în anul 91 d.Hr. a văzut-o pe șefa vestală Cornelia judecată în contumacie și condamnată pentru incestum (impuritate sexuală) de către vicleanul împărat Domițian.
În timp ce presupușii ei iubiți au fost bătuți până la moarte, Cornelia a fost purtată în viață pe străzi într-o procesiune sumbră până la o mică cameră subterană. Aceasta conținea câteva provizii, cum ar fi pâine, lapte și un pat mic, și cu acestea a fost lăsată să moară.
Legea romană interzicea îngroparea morților în interiorul zidurilor orașului. Pentru a eluda această lege, romanii credeau că o Vestală nu era înmormântată din punct de vedere tehnic, ci mai degrabă murea „voluntar”, fără vărsare de sânge.[sursa]
Vestalele erau simboluri ale castității, femei venerate și celebrate. Dar la fel de repede cum erau venerate, puteau fi aduse înapoi pe Pământ. Sau, în acest caz, îngropate în el de vii, în cazul în care nu-şi respectau jurământul.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
