Virginele vestale, femeile care erau îngropate de vii dacă nu rămâneau curate timp de 30 de ani

Virginele vestale sau preotesele vestale era denumirea purtată de către un grup de 6 preotese romane, care slujeau zeița romană Vesta, simbolul vatrei sau a căminului de casă.

Ordinul vestalelor era constituit din şase (ulterior, în antichitatea târzie, din şapte) preotese care slujeau începând de la vârsta de 6-7 ani, timp de cel puțin 30 de ani.

După perioada de 30 de ani, vestalele erau libere să se mărite. De fapt, preotesele deveneau femei foarte căutate în acele vremuri tocmai datorită statutului lor. Totuşi, foarte puţine ajungeau să se căsătorească, întrucât considerau că sunt deja miresele Vestei şi aparţin acestei zeiţe pentru tot restul vieţii lor.

Virginele vestale aveau obligația de a păzi și întreține focul în Templul Vestei, un foc sacru, care nu avea voie să se stingă. Totodată, vestalele trebuiau să aducă apă de la izvorul sfânt al nimfei Egeria, pentru a curăța templul. De asemenea, ele pregăteau „mola salsa”, un amestec de apă sărată cu tărâțe și să obțină „suffimen”, cenușa rezultată de la arderea vițeilor nenăscuți, care servea la tratarea vacilor.

„Unii sunt de părere că singura preocupare a vestalelor era păstrarea focului [sacru]. Dar alții consideră că virginele vestale erau păstrătoare ale unor secrete divine, ascunse tuturor, în afară de ele însele.”, nota scriitorul roman Plutarch.

Vestalele erau subordonate din punct de vedere cultural și disciplinar Colegium-ului condus de Pontifex Maximus și se bucurau de un statut juridic preferențial în Imperiul Roman.

Aceste preotese aveau mai multe drepturi juridice decât femeile obișnuite. În primul rând, puteau deţine teren şi puteau să voteze, lucruri pe care femeile din acele vremuri nu le puteau face.^[sursa]

Pedepse drastice pentru Virginele vestale care nu respectau regulile

În perioada în care slujeau în templu, era pretinsă vestalelor castitatea absolută. O vestală dezvirginată constituia un delict grav și însemna o nenorocire mare pentru societatea romană. De asemenea, un alt delict îl reprezenta stingerea focului sacru.

O vestală care nu respecta această regulă era, în primul rând, înlăturată din funcţia de preoteasă. Ulterior, aceasta era îngropată de vie, chiar în propriul sat, deoarece ele nu aveau dreptul de a părăsi satul.

O pedeapsă şi mai brutală pentru acest delict o reprezenta turnarea de plumb topit direct în gâtul celei care încălca regula castităţii. Aceasta era o metodă brutală de execuţie, însă romanii erau foarte serioşi când venea vorba de zeităţi.

Bărbatul care păcătuia cu o vestală era şi el pedepsit, dar avea parte de o pedeapsă mai uşoară decât cea a preoteselor: era biciuit.