Un nou studiu amplu, realizat de cercetătorii de la Harvard Medical School și publicat în revista Nature, explică mecanismele genetice prin care anumite virusuri latente rămân ascunse în organism pentru tot restul vieții. Cercetarea arată de ce acești «pasageri clandestini» trec neobservați de sistemul imunitar al persoanelor sănătoase.
Înțelegerea modului în care corpul nostru controlează această încărcătură virală este esențială, deoarece reactivarea acestor patogeni este direct legată de declanșarea unor afecțiuni grave mai târziu în viață, precum scleroza multiplă sau limfomul Hodgkin.
Acum, un nou studiu de proporții aruncă o lumină fascinantă asupra acestor virusuri comune care se ascund direct în interiorul celulelor persoanelor sănătoase, dar și asupra încărcăturii virale pe care oamenii o poartă în mod obișnuit cu ei în fiecare zi.
O echipă condusă de cercetători de la Harvard Medical School a examinat în detaliu înregistrările probelor de sânge și salivă provenite de la peste 917.000 de persoane. Datele, extrase din trei baze de date medicale majore, au permis oamenilor de știință să analizeze tiparele cantității de ADN viral care circulă prin corpurile oamenilor, exact în acele momente în care infecțiile respective nu progresaseră încă spre o boală activă.
Analizând aceste fragmente genetice, echipa a putut calcula ceea ce specialiștii numesc „încărcătură virală”. Pe scurt, această măsurătoare ne indică nu doar ce virusuri sunt prezente în corp, ci și cât de eficient reușește sistemul nostru imunitar să le țină sub control.
Cercetătorii au reușit să coreleze nivelurile acestei încărcături virale cu zone specifice ale ADN-ului uman. Astfel, au stabilit asocieri clare între anumite caracteristici genetice, diverși factori demografici (cum ar fi vârsta și sexul unei persoane) și capacitatea reală a organismului de a suprima aceste virusuri.
„Ajungem acum la punctul în care putem folosi genetica umană pentru a încerca să răspundem la întrebări fundamentale despre patologia rezultată din virusuri”, a explicat geneticianul și autorul principal al studiului, Nolan Kamitaki.
Rezultatele sunt impresionante: datele au scos la iveală nu mai puțin de 82 de locații specifice (numite loci) din genomul uman care sunt direct asociate cu încărcătura de ADN viral. Majoritatea acestora se află în Complexul Major de Histocompatibilitate (MHC) – structura care funcționează ca un adevărat centru principal de control pentru sistemul imunitar al organismului. Practic, MHC funcționează ca un sistem radar avansat al geneticii umane: el recunoaște intrușii și decide cât de agresiv va lupta sistemul imunitar împotriva unui virus latent.
Când cercetătorii s-au uitat la virusuri individuale, au început să apară tipare fascinante. De exemplu, s-a observat că virusul Epstein-Barr (EBV) devine tot mai răspândit pe măsură ce înaintăm în vârstă. În mod curios, încărcătura virală a EBV a crescut în timpul iernii și a scăzut pe timpul verii, un comportament sezonier care nu a fost observat la alte virusuri, ale căror niveluri au rămas mult mai constante. Pe de altă parte, prezența virusului herpesului HHV-7 a înregistrat o scădere începând cu vârsta mijlocie.
Folosind o tehnică statistică avansată, cunoscută sub numele de randomizare mendeliană, echipa a reușit să evidențieze și legăturile dintre aceste virusuri ascunse și anumite afecțiuni medicale grave.
Una dintre cele mai importante descoperiri a fost că o încărcătură virală ridicată pentru EBV reprezintă un factor de risc direct pentru dezvoltarea limfomului Hodgkin mai târziu în viață. Această asociere este atât de puternică încât sugerează că medicamentele antivirale ar putea reduce potențial riscul de apariție a acestui tip de limfom – deși cercetătorii subliniază că această ipoteză trebuie încă testată clinic.
Cu toate acestea, aceeași relație de tip cauză-efect (încărcătură virală mare egal risc crescut) nu a fost găsită între virusul EBV și scleroza multiplă (SM). Asta în ciuda faptului că EBV este deja recunoscut în lumea medicală ca fiind un factor declanșator cunoscut pentru SM. Această anomalie este o descoperire deosebit de interesantă, deoarece ne sugerează că legătura dintre scleroza multiplă și EBV nu ține de cantitatea de virus prezentă în corp, ci mai degrabă de modul specific în care sistemul imunitar alege să răspundă la acest intrus.
„Această descoperire este un exemplu al importanței cercetării virale în băncile genetice de mari dimensiuni”, precizează Nolan Kamitaki.
Nu doar genetica contează
Studiul a arătat clar că factorii non-genetici joacă și ei un rol crucial în stabilirea încărcăturii de ADN viral. Vârsta, sexul biologic, dar și alegerile de stil de viață – cum ar fi faptul că persoana respectivă fuma sau nu – au fost toate asociate cu nivelul virusurilor din organism. Un alt detaliu interesant a fost că majoritatea virusurilor studiate s-au dovedit a fi mai răspândite la bărbați decât la femei.
Privind spre viitor, cercetătorii se pot baza pe aceste descoperiri pentru a înțelege mai detaliat de ce riscul de îmbolmlessăvire variază atât de mult de la o persoană la alta, chiar și atunci când ambele găzduiesc fix aceleași virusuri latente în organism.
Și, ca să înțelegem scara fenomenului: aceste virusuri sunt mult mai prezente decât v-ați putea imagina. De exemplu, trei dintre virusurile analizate de echipă – un grup cunoscut sub numele de anellovirusuri – se regăsesc la un procent uriaș, de 80 până la 90 la sută din populația generală. Cu toate acestea, știința încă nu a deslușit clar care este legătura lor exactă cu dezvoltarea bolilor.
O fereastră spre trecutul nostru biologic
Este important de reținut un detaliu tehnic: din cauza tipului de date de secvențiere a genomului pe care le-au avut la dispoziție, autorii acestui studiu au putut analiza exclusiv virusurile ADN – acelea care se ascund fizic în ADN-ul nostru și îl deturnează. Cercetările viitoare vor trebui să investigheze și virusurile ARN, categorie din care fac parte și coronavirusurile, care funcționează printr-un mecanism cu totul diferit.
Mai mult, cercetarea ne amintește că nu doar infecțiile pe care le contractăm pe parcursul vieții ne dictează sănătatea. Uneori, virusurile străvechi, care s-au integrat definitiv în genomul uman cu mult timp în urmă și și-au pierdut capacitatea de a se mai replica, continuă să ne afecteze sănătatea în moduri ciudate și neașteptate.
„Este uimitor cât de multe ne poate învăța ADN-ul despre procesele biologice dinamice și despre modul în care obiceiurile, genele și biologia noastră modelează aceste procese”, concluzionează geneticianul Steven McCarroll.
Așadar, capacitatea de a menține aceste virusuri latente în organism sub control strict depinde de un echilibru fin între genetica moștenită și factorii de stil de viață, o descoperire care deschide calea către noi abordări și tratamente antivirale personalizate.
Cercetarea a fost publicată în prestigioasa revistă Nature.
