Te-ai întrebat vreodată dacă vor putea să devină mașinăriile conștiente, la fel ca în Terminator sau Transcendence? Ei bine, un viitor în care mașinăriile gândesc aproape ca noi este la doar câțiva pași. Deja trăim în era inteligenței artificiale, iar algoritmii de învățare automată devin tot mai avansați. Progrese spectaculoase duc la apariția mașinilor cu inteligență de nivel uman, capabile să comunice și să raționeze, cu aplicații vaste în știință, medicină, arte, economie, politică și, inevitabil, război. Nașterea adevăratei inteligențe artificiale va remodela profund viitorul umanității — dacă va mai avea unul.
Dezvoltarea AI a depășit ritmul lent al progresului neurotehnologic. Nu este surprinzător: manipularea biților este mult mai ușoară decât manipularea atomilor, mai ales în interiorul creierului uman. Modele lingvistice puternice precum ChatGPT de la OpenAI, Gemini de la Google sau Claude de la Anthropic oferă iluzia unei inteligențe superioare. Par să știe totul, să fi citit toate cărțile și să poată explica, raționa și glumi în multiple limbi.
Aceste sisteme pot scrie scrisori de recomandare, avize juridice, planuri de afaceri sau poezii. Cele mai avansate merg și mai departe: își formulează proprii ipoteze științifice, le testează prin experimente computaționale și generează lucrări de cercetare complete, cu grafice și referințe. Evoluțiile sunt uluitoare. De fiecare dată când cineva critică un model AI pentru că „încă nu poate face X”, trebuie doar să aștepte câteva luni pentru ca următoarea versiune să atingă performanța umană la acea sarcină.[sursa]
Un model simplu, dar incredibil de eficient
La bază, toate aceste sisteme sunt antrenate pentru o sarcină simplă: prezicerea următorului cuvânt dintr-un text. Atât și nimic mai mult. Rețeaua neuronală nu este învățată să „înțeleagă” proza în sens uman, ci își ajustează conexiunile interne pentru a face predicții din ce în ce mai precise. Antrenată pe pagini web, bloguri, cărți și articole, AI-ul ajunge să conțină până la o mie de miliarde de conexiuni, imitând sinapsele din creierul uman.
Aceeași metodă de învățare a fost aplicată codului de programare, ecuațiilor și expresiilor logice din matematică și fizică teoretică. Dar ceea ce i-a surprins chiar și pe experți este că o sarcină aparent atât de banală — „dat fiind un șir de text, prezice următorul element” — s-a dovedit a fi ingredientul-cheie al inteligenței artificiale.
Cel puțin, atât timp cât aceste algoritmi vampirici se pot hrăni cu producția colectivă a umanității.
Inteligența artificială: vor deveni mașinăriile conștiente?
Noile generații de roboți inteligenți vor umple internetul cu recenzii „deepfake”, știri false și conținut generat automat, contribuind la haosul informațional online. Vor deveni doar un alt exemplu de programe care preiau sarcini considerate exclusiv umane — de la jocuri strategice precum StarCraft la traduceri, recomandări personalizate, recunoaștere facială și analiză video.
Pentru ca un algoritm să scrie o capodoperă comparabilă cu În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust, sunt necesare progrese semnificative în învățarea automată. Dar tendința este clară. Toate tehnologiile care inițial păreau primitive și stângace — traducerea automată, vorbirea sintetică, jocurile pe calculator — au devenit incredibil de avansate. Odată cu rețelele neuronale profunde și puterea de calcul masivă a industriei tehnologice, computerele au ajuns să depășească șahul, Go și pokerul.
Inițial, oamenii râd de limitările AI. Apoi, când algoritmii încep să îi depășească, se instalează consternarea. Oare suntem precum ucenicul vrăjitor din Goethe, invocând spirite pe care nu le mai putem controla?
Inteligență generală artificială: va putea AI să gândească?
Deși definiția inteligenței — naturale sau artificiale — rămâne subiect de dezbatere, majoritatea experților cred că, în curând, computerele vor atinge inteligența generală artificială (AGI).
Dar această obsesie pentru inteligența mașinilor ascunde o întrebare mai profundă: va putea un AGI să simtă, să gândească? Vor putea vreodată computerele să fie conștiente?
Prin „conștiință”, înțelegem experiența subiectivă a existenței — gustul dulce al Nutellei, durerea unei măsele cariate, senzația de anxietate și anticipare înainte de un eveniment important. Așa cum spunea filozoful Thomas Nagel, un sistem este conștient dacă există ceva ce seamănă cu a fi acel sistem.
Dar poate un computer să experimenteze vreodată rușinea unei gafe? Poate simți frustrarea de a fi pus în așteptare de un serviciu automatizat, chiar dacă vocea sintetică spune „Ne pare rău că v-am făcut să așteptați”?
Creierul, conștiința și limitele AI
Nu există îndoieli că inteligența și experiențele umane sunt rezultatul creierului nostru, nu al unor forțe supranaturale. Această premisă a fost esențială pentru progresul științei. Creierul uman, un organ de circa trei kilograme, este cea mai complexă formă de materie organizată din universul cunoscut, dar respectă aceleași legi fizice ca stelele, copacii și animalele.
Deși încă nu înțelegem complet mecanismele cauzale ale creierului, le experimentăm zilnic. Un grup de neuroni este activ când vedem culori. Alți neuroni, stimulați de un neurochirurg, pot provoca un acces de râs. Oprirea activității electrice a creierului, prin anestezie, elimină complet aceste experiențe subiective.
Poate o mașină să reproducă acest proces? Sau, mai important, poate să-l simtă? Dacă inteligența artificială continuă să evolueze, poate urma inevitabil conștiința artificială?
Aceste întrebări ne conduc în două direcții opuse. În cultura populară — de la Blade Runner la Her și Ex Machina — se presupune adesea că mașinile cu adevărat inteligente vor fi și conștiente. Ele vor vorbi, raționa, introspecta și, prin simpla lor existență, vor avea experiențe subiective.
Această idee este susținută de Teoria Spațiului de Lucru Neuronal Global (abreviat GNWT, în engleză), una dintre cele mai influente teorii științifice ale conștiinței. Pornind de la arhitectura creierului uman, GNWT argumentează că anumite structuri specifice generează conștiința.
Un „spațiu de lucru” pentru minte
Conceptul își are rădăcinile în arhitectura de tablă neagră a informaticii din anii ’70, unde diverse programe accesau un depozit central de informații. Psihologii au extins ideea la creier, sugerând că acesta dispune de un spațiu de lucru limitat, unde doar un singur gând, percept sau memorie poate fi activ la un moment dat. Noile informații concurează cu cele vechi și le înlocuiesc.
Neurologul cognitiv Stanislas Dehaene și biologul molecular Jean-Pierre Changeux, de la Collège de France, au asociat acest model cu arhitectura cortexului cerebral — stratul exterior al materiei cenușii. Cele două foi corticale extrem de pliate, fiecare de mărimea unei pizza de 32 de cm, sunt adăpostite în craniu și formează o rețea neuronală vastă.
Potrivit GNWT, spațiul de lucru neuronal este creat de neuroni piramidali (excitatori) care conectează regiunile corticale îndepărtate, în special zonele prefrontale, parietotemporale și cingulate.
Cum apare conștiința?
Multe procese cerebrale sunt inconștiente — de exemplu, controlul direcției privirii sau reglarea posturii. Însă, când o informație depășește un anumit prag — de exemplu, imaginea unui borcan cu Nutella — se produce o aprindere neuronală, un val de activitate care se răspândește în tot spațiul de lucru.
Această activare permite informației să fie accesibilă pentru limbaj, planificare, circuitele de recompensă, memoria pe termen lung și scurt. Actul de difuzare globală a acestei informații este ceea ce creează conștiința.
Experiența gustului inconfundabil al Nutellei este rezultatul interacțiunii dintre:
- Neuronii piramidali, care trimit semnale către regiunile responsabile de mișcare, generând dorința de a lua o lingură;
- Circuitele de recompensă, care anticipează eliberarea de dopamină, declanșată de grăsimile și zahărul din cremă.
Conștiință artificială: doar o chestiune de calcul?
Potrivit GNWT, conștiința apare din modul în care creierul procesează intrările senzoriale, comenzile motorii și variabilele interne legate de memorie, motivație și anticipare.
Dacă acest proces este strict mecanic, atunci, în teorie, un sistem de calcul suficient de avansat ar putea ajunge la același rezultat. GNWT reflectă astfel convingerea modernă că puterea brută de procesare poate explica aproape orice.
Dacă este așa, conștiința ar putea fi la doar un pas de o descoperire tehnologică majoră.
O a doua teorie majoră despre conștiință, Teoria Informației Integrate (abreviat IIT, în engleză), adoptă o abordare fundamental diferită de GNWT.
Dezvoltată de Giulio Tononi, neurocercetător la Universitatea Wisconsin-Madison, IIT începe nu de la structura creierului, ci de la experiența conștientă însăși, analizând modul în care activarea circuitelor sinaptice creează „senzația” unei experiențe.
IIT definește „puterea cauzală intrinsecă” ca măsura matematică a impactului pe care un sistem îl are asupra propriului trecut și viitor.
- În cazul creierului, neuronii care trimit semnale către alți neuroni prin sinapse formează un astfel de mecanism cauzal;
- Același principiu se aplică circuitelor electronice, alcătuite din tranzistori, rezistențe și fire.
Puterea cauzală intrinsecă nu este o noțiune abstractă — poate fi măsurată cu precizie. Cu cât un sistem influențează mai clar relația dintre intrările și ieșirile sale, cu atât nivelul său de conștiință este mai ridicat.
Potrivit IIT, orice mecanism cu putere cauzală intrinsecă este conștient. Gradul său de conștiință este cuantificat printr-un parametru matematic, simbolizat prin litera greacă Φ („phi” sau „fi”, cea de-a douăzeci și una literă a alfabetului grec), care poate varia de la zero la valori pozitive.
- Dacă Φ este zero, sistemul nu simte nimic;
- Dacă Φ este mare, sistemul este conștient.
Cum se aplică IIT în neuroștiințe?
Cortexul cerebral, cu rețeaua sa densă de neuroni interconectați, are un nivel uriaș de informație integrată. Această idee a dus la dezvoltarea unui detector de conștiință, aflat acum în testare clinică, menit să determine dacă pacienții aflați în stare vegetativă sunt în mod ascuns conștienți, dar incapabili să comunice.
Însă când se aplică IIT calculatoarelor digitale, teoria ajunge la o concluzie radicală:
- Tranzistorii și circuitele metalice care stau la baza computerelor au o putere cauzală intrinsecă infimă;
- Software-ul nu influențează Φ—indiferent dacă un procesor calculează impozite sau simulează un creier, nivelul său de conștiință rămâne aproape zero.
Un rezultat surprinzător al teoriei este că două rețele care execută aceeași sarcină pot avea niveluri complet diferite de Φ.
- O rețea poate fi conștientă, cealaltă—pur și simplu un „zombie” digital;
- Diferența nu se află în performanță, ci în structura internă a sistemului.
Inteligență vs. conștiință
IIT și GNWT oferă două perspective contrastante asupra conștiinței:
- GNWT afirmă că funcțiile creierului, în special modul în care difuzează informația, sunt esențiale pentru conștiință;
- IIT susține că esențială nu este funcția, ci structura—puterea cauzală intrinsecă a sistemului.
Această diferență devine clară atunci când analizăm connectomul creierului — harta completă a conexiunilor sinaptice.[studiu]
Până acum, cercetătorii au cartografiat conectomul câtorva viermi și al unor muște de fructe, iar în următorul deceniu își propun să finalizeze harta creierului unui șoarece. Dar va fi oare suficient pentru a explica misterul conștiinței?
Simulare sau realitate? Conștiința în lumea digitală
Imaginați-vă un viitor în care putem scana un creier uman în cele mai mici detalii, cartografiind cei 100 de miliarde de neuroni și cvadrilioanele de sinapse. După moarte, această informație ar putea fi încărcată într-un computer ultra-avansat, poate chiar unul cuantic, care ar simula perfect creierul decedatului. Rezultatul? Un simulacru digital al persoanei — capabil să vorbească, să-și acceseze amintirile, dorințele, temerile și trăsăturile de caracter.
Dacă teoria GNWT este corectă, atunci imitarea funcționalității creierului ar fi suficientă pentru a recrea conștiința. Persoana simulată ar fi cu adevărat conștientă, practic reîncarnată într-o lume digitală. Conceptul, des întâlnit în science-fiction, sugerează o viață de apoi în…cloud.
Însă Teoria Informației Integrate (IIT) oferă o perspectivă radical diferită: simulacrul nu ar fi mai conștient decât un software care rulează pe o toaletă inteligentă japoneză. S-ar comporta ca un om, dar fără experiență interioară, fără sentimente reale — un deepfake perfect, dar fără conștiință.
IIT afirmă că conștiința necesită puteri cauzale reale, adică mecanisme fizice capabile să influențeze realitatea. Simpla simulare a unui proces nu este echivalentă cu existența acelui proces.
Gândiți-vă la o simulare meteo: oricât de fidelă ar fi, nu va produce niciodată ploaie. Sau la un model computerizat al unei găuri negre — poate descrie curburile extreme ale spațiu-timpului, dar nu va absorbi fizic nimic.
În mod similar, o simulare a creierului nu ar avea capacitatea de a produce conștiință. Singura alternativă ar fi hardware-ul neuromorfic, adică un sistem construit după modelul creierului uman, cu capacități cauzale reale, nu doar simulări digitale.
Unde este conștiința? GNWT vs. IIT
În afară de problema simulărilor, GNWT și IIT propun locații diferite pentru substratul fizic al conștiinței:
- GNWT sugerează că epicentrul este în partea frontală a cortexului;
- IIT indică regiunile posterioare ale creierului.
Aceste ipoteze sunt testate într-un proiect internațional, cu șase laboratoare din SUA, Europa și China, finanțat cu 5 milioane de dolari de către Templeton World Charity Foundation.
Dacă GNWT are dreptate și computerele devin conștiente, implicațiile sunt uriașe. Odată ce mașinile vor experimenta realitatea, nu vor mai fi simple instrumente ale oamenilor, ci subiecți conștienți, fiecare cu un punct de vedere propriu.
Asemenea dileme sunt explorate în seriale precum Black Mirror și Westworld. Odată ce AI-ul va egala inteligența umană, va cere probabil drepturi legale — dreptul de a nu fi șters, de a nu fi privat de memorie, de a nu suferi.
Pe de altă parte, IIT sugerează că această teamă este nefondată. Calculatoarele vor rămâne simple mașini, oricât de sofisticate ar fi. Vor putea simula gândirea umană, dar vor rămâne goale pe dinăuntru, lipsite de esența conștiinței.
Dacă GNWT are dreptate, AI-ul conștient va cere drepturi. Dacă IIT este corectă, va fi doar un spectacol al aparențelor.
Dar cum vom ști cu siguranță?
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
