Africa se divide, literalmente. Este un proces geologic de proporții epice care, deși se desfășoară într-un ritm agonizant de lent – vorbim despre scara timpului geologic, nu despre viteza fluxului de știri – va sfârși prin a despărți o bucată din Africa de Est de restul continentului. Rezultatul final? Nașterea unui nou ocean vast între cele două mase de uscat.
Această separare colosală este legată de Sistemul de Rifturi din Africa de Est (EARS), una dintre cele mai mari și impresionante zone de rift din lume. Această „cicatrice” geologică se întinde pe mii de kilometri, traversând o listă lungă de țări africane, inclusiv Etiopia, Kenya, Republica Democratică Congo, Uganda, Rwanda, Burundi, Zambia, Tanzania, Malawi și Mozambic.
Africa se rupe în două: sistemul de rifturi din Africa de Est și mișcarea plăcilor tectonice
Ce se întâmplă, de fapt, acolo jos? Acest sistem de falii indică faptul că placa tectonică africană se divide în două componente distincte: placa somaleză (cea mai mică) și placa nubiană (cea mai mare). Potrivit unui studiu din 2004, aceste două plăci se îndepărtează una de cealaltă cu o viteză extrem de redusă, de doar câțiva milimetri pe an. Este o despărțire dificilă și de lungă durată, la propriu.
Probabil vă amintiți momentul din 2018, când internetul a explodat cu știrea apariției unei fisuri uriașe în Kenya. Imaginile au devenit virale, iar mulți s-au grăbit să susțină că aceasta este dovada clară că Africa se despică în două chiar sub ochii noștri, în timp real.
Totuși, realitatea este puțin mai nuanțată. Deși acea scenă dramatică era legată de activitatea EARS, ar fi puțin înșelător să o prezentăm ca pe o dovadă directă a „marii despărțiri” instantanee. A fost, mai degrabă, o manifestare extrem de localizată a activității regulate de rifting din vale. EARS se află în acest proces de aproximativ 25 de milioane de ani, iar fisura din Kenya a fost doar o șoaptă indirectă a mișcărilor masive care au loc în adâncuri.
Formarea unui ocean nou într-un viitor geologic îndepărtat
Cu toate acestea, dacă derulăm banda înainte cu încă 5 până la 10 milioane de ani, schimbările provocate de EARS ar putea duce la o lume cu un aspect radical diferit. În acest interval de timp, este foarte probabil să asistăm la formarea efectivă a unui nou ocean între placa Somaliei și placa Nubiei. Marele continent african își va pierde partea estică, iar o mare întinsă va separa noua insulă masivă de continentul mamă.
Oricât de ciudat sau de abstract ar părea, merită să ne amintim că suprafața Pământului se află într-o stare constantă de flux; doar că acest proces este atât de lent încât experiența umană obișnuită nu îl poate percepe fără instrumente științifice.
Harta lumii, așa cum o cunoaștem noi astăzi, este o „invenție” relativ nouă. Suprafeţele de pământ și oceanele pe care le vedem – Eurasia, Americile, Africa, Antarctica și Oceania – sunt produsul unor vaste plăci tectonice care se îmbină ca un puzzle gigantic. Și, foarte încet, aceste piese de puzzle continuă să se miște pe o scară de timp de milioane de ani.
Gândiți-vă doar la separarea dramatică pe care a cunoscut-o Pământul în urmă cu aproximativ 138 de milioane de ani, când America de Sud și Africa s-au divizat. Dacă priviți cu atenție coasta de vest a Africii și coasta de est a Americii de Sud, veți observa că se potrivesc aproape perfect, ca două piese de puzzle, evidențiind frumos modul în care aceste continente formau odată un singur supercontinent.
Plecarea Africii de Est va fi pur și simplu următorul capitol din această vastă carte de povești geologice. Cine știe dacă omenirea va mai fi prin preajmă pentru a vedea noua configurație a hărții, dar, din punct de vedere geologic, despărțirea este inevitabilă.
