Alexandru cel Bun, unul dintre cei mai longevivi domnitori din istoria Moldovei, a condus țara timp de peste 30 de ani, sub titulatura de Alexandru Vodă Cel Bătrân. Titlul de „cel Bun” l-a primit postum, reflectând recunoașterea calităților sale diplomatice și capacitatea de a menține Moldova departe de conflicte.
De-a lungul domniei sale, Alexandru cel Bun a fost apreciat pentru abilitățile sale de negociator și pacificator. Această reputație l-a consolidat în istorie drept unul dintre cei mai respectați lideri ai Moldovei. În viața personală, Alexandru a fost căsătorit de patru ori. Din păcate, două dintre soțiile sale au murit la scurt timp după căsătorie, iar de cea de-a treia a divorțat.
Alexandru cel Bun, domnitorul cu patru soţii
Prima sa soție, Margareta, era fiica palatinului Ștefan din Losontz, Polonia, și era de origine catolică. Căsătoria a avut loc înainte ca Alexandru să urce pe tronul Moldovei. Pentru Margareta, Alexandru a construit biserica de la Baia, aproape de Fălticeni. Din păcate, Margareta a murit la scurt timp după căsătorie și a fost înmormântată în biserica ridicată de soțul ei.
A doua soție, Ana, cunoscută și sub numele de Neacșa, se spune că ar fi fost fiica lui Mircea cel Bătrân. Din nefericire, și Ana a avut aceeași soartă tragică, murind în anul 1418. Aceasta a fost înmormântată la mănăstirea Bistrița.
A treia soţie a fost Ringala, sora lui Vytaudas şi cumnata lui Vladislav al II-lea Iagello. În acelaşi timp Ringala era înrudită cu Alexandru cel Bun, fiind vară primară cu Anastasia, soţia lui Roman I şi mama lui Alexandru cel Bun. Aşadar, Ringala îi era mătuşă îndepărtată domnitorului moldovean. Înaintea acestei căsătorii, Ringala a fost căsătorită cu ducele de Mazovia, dar aceasta a rămas văduvă.
Căsătoria lor, care a avut loc în anul 1411, a durat zece ani. Nunta fastuoasă din anul 1411 a fost urmată de divorțul din anul 1421. Potrivit cronicilor, separarea s-a datorat originilor catolice ale Ringalei și încercărilor ei de a-l converti pe domnitor la catolicism.
„De ce și-a trimis Alexandru soția acasă, după o conviețuire cuviincioasă, nu se știe. Istoricii tac, din lipsă de documentare. Însă bănuiala trebuie să cadă tot asupra chestiunii catolicismului.”, notează istoricul C. Gane. De altfel, cronicile polone arată clar că „Ringala s-a despărțit de soțul ei Alexandru din pricină că acesta nu voia în ruptul capului să devină catolic”. Așadar, ea a plecat de bunăvoie, nu a fost alungată.
Alexandru cel Bun nu și-a trimis nevasta acasă cu mâna goală. Divorțul i-a asigurat Ringalei o pensie viageră de 600 de galbeni anual, plus târgul Siret cu Volovăţul și satele dependente.
În același an în care s-a despărțit de Ringala, Alexandru cel Bun s-a recăsătorit cu Marina, o nobilă dintr-o familie boierească din Moldova și ortodoxă. „Marina este prima doamnă româncă de la care ne-a rămas un portret autentic”, arată istoricul C. Gane. Un epitaf țesut de meșteri bizantini contemporani, care se afla înainte de război într-unul dintre muzeele Petrogradului, o înfățișează pe Marina în bogatul ei costum de Doamnă: subțire și mlădioasă, cu ochii galeși, sprâncenele arcuite, nasul subțire, gura mică și părul împletit. Marina a fost mama lui Petru Aron și a dăruit lui Alexandru cel Bun patru copii: Cneaja, Ștefan, Bogdan și Petru Aron.
Ultima căsnicie a lui Alexandru cel Bun a durat mai bine de zece ani, iar ultima sa soție i-a supraviețuit. Domnitorul Moldovei a murit în prima zi a anului 1432, la Mănăstirea Bistrița, în urma unui atac de cord.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
