Arthur Conan Doyle, scriitorul care l-a creat pe Sherlock Holmes: „Odată ce ai eliminat imposibilul, tot ceea ce rămâne, oricât de improbabil, trebuie să fie adevărul”

Sherlock Holmes este, fără îndoială, cel mai faimos detectiv fictiv din lume, renumit pentru abilitățile sale excepționale de observație și raționament deductiv. Acest personaj iconic a fost creat de autorul britanic Sir Arthur Conan Doyle în anul 1887, devenind rapid un simbol al literaturii polițiste.

Holmes a depășit granițele paginilor scrise, fiind imortalizat în numeroase adaptări teatrale și cinematografice. Filmele și serialele l-au asociat puternic cu Londra victoriană, locul unde și-a desfășurat cele mai faimoase anchete.

Nu este surprinzător că, potrivit IMDb, Sherlock Holmes deține recordul pentru cele mai multe apariții cinematografice, fiind prezent în 226 de filme, interpretat de zeci de actori celebri, printre care Benedict Cumberbatch, Peter Cushing, Ian McKellen și chiar Charlton Heston. Basil Rathbone l-a întruchipat în nu mai puțin de 14 filme, consolidând astfel imaginea detectivului cu pălăria sa distinctă.^[sursa]

Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes

Holmes este mai mult decât un detectiv ingenios – este un pionier în domeniul criminologiei. Inteligența sa sclipitoare și metodele de investigare bazate pe observație minuțioasă și demonstrații logice l-au ajutat să rezolve cele mai complexe cazuri. Prin simpla analiză a detaliilor din comportamentul sau îmbrăcămintea cuiva, Holmes poate deduce detalii remarcabile despre persoana respectivă.

Folosea tehnici avansate pentru vremea sa, precum analiza chimică, balistica și psihologia, combinând știința cu o artă intuitivă. Această abordare inovatoare a devenit o sursă de inspirație pentru mulți alți autori de ficțiune detectivistică, care au creat rivali sau imitatori pentru celebrul Holmes.

Sherlock Holmes a fost inventat de Conan Doyle, un medic scoțian cu un cabinet medical modest, care a început să scrie povestiri în anii 1880. Prima apariție a detectivului a avut loc în nuvela A Study in Scarlet (1887), iar succesul său a fost răsunător. Conan Doyle a continuat să dezvolte acest personaj în romane și povestiri scurte celebre, precum The Sign of the Four (1890) și The Hound of the Baskervilles (1902).

În total, Doyle a scris patru romane și 56 de povestiri despre Holmes, publicate între 1887 și 1927, punând astfel bazele genului literar detectivistic modern.^[sursa]

Surse de inspiraţie pentru Sherlock Holmes

În spatele geniului lui Holmes s-a aflat o sursă reală de inspirație. Doyle a fost profund influențat de Dr. Joseph Bell, un profesor de la Universitatea din Edinburgh, renumit pentru abilitatea sa de a diagnostica pacienți prin observații aparent minore, metodă care a servit ca model pentru stilul deductiv al lui Sherlock Holmes.

Interesant este că Doyle a avut și alte influențe. Detectivul fictiv C. Auguste Dupin, creat de Edgar Allan Poe, este considerat un precursor al lui Holmes. Dupin a apărut în anul 1841 în Crima din Rue Morgue, o povestire ce marchează nașterea detectivului literar, cu toate că termenul „detectiv” nu exista încă.

Doyle a scris A Study in Scarlet în timp ce își conducea cabinetul aproape falimentar din Portsmouth. După mai multe respingeri din partea editorilor, povestea a fost publicată în Beeton’s Christmas Annual, deși inițial nu s-a bucurat de succes. Publicaţia The Guardian notează că Doyle s-a chinuit să găsească o revistă dispusă să publice povestea, fiind refuzat de trei ori înainte de a fi acceptat în cele din urmă.

Deși Holmes a fost un succes financiar pentru Doyle, autorul a decis la un moment dat să-l „omoare” pe detectivul său, crezând că și-a îndeplinit menirea. În povestirea The Final Problem, Holmes cade aparent în moarte în lupta cu inamicul său, profesorul Moriarty, la Cascada Reichenbach.

Reacția publicului a fost imediată și puternică: cititorii au organizat campanii pentru a-l readuce pe Holmes în viață. Până la urmă, Doyle a cedat presiunilor și unei oferte financiare generoase din partea unui editor american, resuscitându-l pe detectiv în The Adventure of the Empty House.

În afară de romanele cu Sherlock Holmes, Arthur Conan Doyle a scris și romane istorice, preferându-le pe acestea față de lucrările sale polițiste. Printre admiratorii săi s-a numărat și Winston Churchill. De asemenea, Doyle a abordat și genul științifico-fantastic cu romanul The Lost World (1912), o lucrare ce avea să inspire ulterior celebrul film Jurassic Park.

După moartea fiului său în Primul Război Mondial, Doyle s-a dedicat spiritualismului și campaniilor de justiție. Printre realizările sale notabile se numără și contribuția la crearea Curții de Apel Penale. Sir Arthur Conan Doyle a murit la vârsta de 71 de ani, în urma unui atac de cord, lăsând în urmă o moștenire literară de neegalat.