Ce este „geometria sacră” și cât de mult adevăr științific conține? Un profesor de psihologie spunea că „mințile noastre tind să caute și să detecteze tipare; aceasta este, în esență, o tendință adaptivă, deoarece ne ajută să înțelegem lumea noastră adesea confuză și să evităm pericolul.”
Suntem siguri că nu trebuie să vă spunem că matematica este fascinantă. Este surprinzătoare, utilă și, în domenii precum geometria, poate fi de o frumusețe remarcabilă. Însă, pentru unii oameni, acest lucru nu este suficient. Studiul formelor nu este doar interesant și plăcut vizual, spun ei – trebuie să fie și magic.
Pentru cei care cred în ea, „geometria sacră” nu este doar un cadru spiritual prin care pot înțelege universul, ci și un instrument care poate influența viața. Dar ce înseamnă, de fapt, acest concept? Și există vreo bază științifică pentru el?[sursa]
Ce este „geometria sacră”?
De fapt, există două răspunsuri la această întrebare: unul antic și unul modern. Surprinzător, definiția mai veche este probabil mai coerentă și mai rațională decât cea mai nouă.
„Arhitectura clasică occidentală, precum cea a Greciei și Romei, dar și arhitectura orientală a hinduismului și budismului, considerau cercul, pătratul și triunghiul drept cele mai perfecte forme de construcție. Aceste forme geometrice sunt exprimate direct în arhitectură, dar mai ales în structurile religioase.”, a explicat Richard Cooler, profesor emerit de istoria artei la Northern Illinois University, în notele unui curs despre arhitectura religioasă.[sursa]
În mod similar, „în Grecia și Roma, aceleași forme – cercul, pătratul și triunghiul – au fost utilizate ca măsură a corpului fizic perfect. Această credință a fost reînviată în timpul Renașterii și a fost subiectul mai multor desene realizate de Leonardo da Vinci.”, a continuat Cooler.
Pentru o lungă perioadă de timp, conceptul de „geometrie sacră” făcea referire la modelele și proporțiile întâlnite în clădirile și operele de artă religioase. Iar exemplele sunt numeroase – dar nu la fel de multe pe cât susțin unii adepți ai ideii.
Mitul raportului de aur în arhitectură
Un exemplu des întâlnit este Parthenonul, considerat de mulți un simbol al raportului de aur în arhitectură. Însă, o analiză mai atentă contestă această afirmație.
„Pentru a susține această idee, autorii includ adesea o ilustrație […] în care un dreptunghi mare care cuprinde imaginea finală a unui templu asemănător Parthenonului este un dreptunghi de aur. Niciunul dintre acești autori nu pare deranjat de faptul că părți ale Parthenonului nu se încadrează în acel dreptunghi.”, a notat George Markowsky, profesor de informatică la Universitatea de Știință și Tehnologie din Missouri, în eseul său din anul 1992, Misconceptions about the Golden Ratio.
În mod similar, Marea Piramidă a lui Khufu, construită acum mai bine de 4.500 de ani, este adesea considerată un exemplu al aplicării raportului de aur. Potrivit lui Herodot, piramida ar fi fost construită astfel încât aria unui pătrat cu latura egală cu înălțimea sa să fie identică cu aria unui triunghi format de fețele piramidei.
Dacă această afirmație ar fi adevărată, ar demonstra în mod incontestabil că arhitecții egipteni au folosit intenționat acest raport matematic în proiectarea construcției. Însă, problema este că nu există nicio dovadă istorică sau arheologică care să susțină această ipoteză.
Ca multe alte mituri, și acesta pare să fi luat naștere în epoca victoriană, când un cercetător a făcut această afirmație fără nicio bază reală. De fapt, nu există nicio mențiune a acestui concept în scrierile lui Herodot, iar chiar dacă ar fi existat, nu există niciun motiv să credem că egiptenii ar fi acordat vreo importanță acestui raport.
„Această idee pare mai degrabă o justificare forțată a unei coincidențe, decât o descriere realistă a modului în care au fost stabilite dimensiunile Marii Piramide. Nu există nicio dovadă că egiptenii cunoșteau [raportul de aur], cu atât mai puțin că l-au încorporat în construcțiile lor.”, conchide George Markowsky, profesor la Universitatea de Știință și Tehnologie din Missouri.
Noua eră a „geometriei sacre”
Dacă „geometria sacră” ar fi rămas doar un domeniu ușor ezoteric al matematicii, care analizează prezența unor constante numerice în arhitectura religioasă, probabil că nu ar fi existat nicio problemă.
Însă, începând cu anii 1970, termenul a căpătat o nouă semnificație, îndepărtându-se de fundamentele matematice și apropiindu-se de misticism.
„Toate conștiințele, inclusiv cea umană, se bazează exclusiv pe geometria sacră. Pentru că așa este, putem începe să vedem și să înțelegem de unde venim, unde suntem acum și încotro ne îndreptăm.”, se afirmă în cartea The Ancient Secret of the Flower of Life (2000), o transcriere editată a unui atelier susținut între anii 1985 și 1994.
Această carte, scrisă de Drunvalo Melchizedek, un „channeler” care susține că a primit viziuni de la zeul egiptean Thoth, este considerată una dintre lucrările fundamentale ale geometriei sacre moderne. Ideea centrală este că întregul univers urmează anumite legi geometrice – însă nu în sensul real, fascinant, în care geometria descrie ordinea naturală a lumii, ci într-un mod superficial, care reduce conceptul la simpla contemplare a unor forme geometrice și exclamații de tipul: „Uite! Ce frumos!”
„Floarea Vieții” și obsesia pentru geometria sacră
Una dintre figurile geometrice preferate ale lui Drunvalo Melchizedek este ceea ce el numește „Floarea Vieții” – de altfel, și-a intitulat cartea după acest simbol. Aceasta este compusă din 19 cercuri suprapuse, aranjate astfel încât să semene cu o floare. Deși a fost adoptată recent de mișcarea New Age, are o istorie mai veche.
„La bază, este o formă geometrică de proporție perfectă – și unii ar spune divină”, a declarat Cyndi Dale, descrisă drept un „vindecător energetic intuitiv. Floarea Vieții este un simbol frumos și străvechi, care a fost reprezentat în multe culturi de-a lungul timpului. Se regăsește în opere de artă, structuri religioase și manuscrise egiptene, hinduse, creștine, budiste, musulmane și iudaice.” și autoare, pentru mindbodygreen în anul 2023.
Este, fără îndoială, o imagine hipnotizantă, care a captivat oameni de-a lungul istoriei. Dar, dincolo de estetică, nu există dovezi că acest simbol ar avea vreo semnificație mistică. Ei bine, dacă nu-l întrebi pe Melchizedek, care susține că „Floarea Vieții” este cheia timpului, spațiului, dimensiunilor și conștiinței însăși”. Iar de ce ar minți Thoth, zeul egiptean care i-ar fi transmis aceste cunoștințe?
De ce sunt oamenii obsedați de geometria sacră?
Având în vedere originile sale recente, poate părea surprinzător faptul că geometria sacră are atât de mulți adepți înfocați. Însă, la o privire mai atentă, această fascinație nu este atât de neașteptată. Se pare că atracția pentru astfel de concepte este adânc înrădăcinată în natura umană.
„Mințile noastre tind să caute și să detecteze tipare; aceasta este, în esență, o tendință adaptivă, deoarece ne ajută să dăm sens unei lumi adesea confuze și să evităm pericolele. Suntem predispuși să vedem ordine în dezordine și sens în nonsens.”, a explicat Scott O. Lilienfeld, profesor de psihologie la Emory College și editor al volumului Science and Pseudoscience in Clinical Psychology, într-un interviu pentru Gizmodo în anul 2019.[sursa]
Iar când vine vorba de tipare, ordine și sens, geometria devine un refugiu ideal. „Floarea Vieții” nu a fost concepută divin pentru a semăna cu un zigot fertilizat, însă această asemănare întâmplătoare este suficientă pentru a-i impresiona pe unii oameni. Nu pare logic, spun susținătorii, ca acest simbol să reprezinte „creația și interconectarea tuturor lucrurilor”, așa cum afirma Emma Mildon în mindbodygreen în anul 2021?
Desigur, răspunsul este nu. Nu mai mult decât ideea că adunarea valorilor numerice ale numelui tău poate dezvălui adevăruri profunde despre personalitatea ta. Însă astfel de credințe persistă – iar într-o lume tot mai agitată și imprevizibilă, este posibil ca numărul adepților lor să crească.
„Nu ar trebui să subestimăm rolul emoțiilor în aceste convingeri. Multe dintre aceste credințe ne oferă un sentiment de control, chiar dacă acesta este iluzoriu. De exemplu, horoscoapele astrologice ne dau impresia că putem prevedea evenimentele imprevizibile ale zilei următoare. Cu toții avem dorința profundă de a avea mai multă speranță și control asupra vieților noastre”, adaugă el. „Așa că nu este surprinzător faptul că mulți oameni sunt predispuși să creadă în astfel de concepte.”, avertizează Lilienfeld.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
