Te-ai surprins vreodată privind în gol, fără să te gândești la absolut nimic? Nu este o pierdere de memorie și nici visare cu ochii deschiși. Neurologii numesc acest fenomen „minte goală” și, conform unor studii recente, este o stare mentală unică, în care creierul nostru pare să apese pe pauză.
Oamenii de știință au crezut mult timp că mintea noastră generează un flux neîntrerupt de gânduri. Acum, însă, „mintea goală” este recunoscută ca o stare de conștiință distinctă, pe care o experimentăm mai des decât realizăm. Deși frecvența variază, studiile sugerează că am putea petrece între 5% și 20% din timpul de veghe în această stare.
„Pentru unii, este ca o întrerupere a minții, iar brusc nu mai este nimic acolo. Dar fără sentimentul că ai uitat ceva.”, a explicat Thomas Andrillon, cercetător în neuroștiințe la Institutul Național de Sănătate și Cercetare Medicală din Franța.
Adesea, devenim conștienți de această pauză mentală doar când cineva ne întreabă: „La ce te gândeai?”. Potrivit lui Andrillon, fenomenul este mult mai comun decât cred oamenii.
Ce dezvăluie undele cerebrale când ai „mintea goală”
Pentru a investiga ce se întâmplă în creier în aceste momente, Andrillon și echipa sa au folosit electroencefalografia (EEG) pentru a monitoriza activitatea cerebrală a unor participanți. Într-un studiu publicat în Trends in Cognitive Sciences, voluntarii au fost rugați să execute o sarcină monotonă de atenție, fiind întrerupți periodic pentru a raporta starea lor mentală: concentrați, cu mintea rătăcitoare sau cu mintea goală.
Rezultatele au arătat că cele două stări de neatenție sunt fundamental diferite. Când mintea le rătăcea, participanții aveau tendința să răspundă mai rapid la sarcini. În schimb, în timpul momentelor de „minte goală”, răspunsurile lor încetineau vizibil.
Datele EEG au confirmat acest lucru: în starea de minte goală, activitatea cerebrală a participanților încetinea la nivel global, arătând un model distinct față de simpla rătăcire a gândurilor.
O conexiune surprinzătoare cu somnul profund
Deoarece EEG-ul nu poate localiza cu precizie sursa semnalelor cerebrale, echipa a apelat la imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI). Coautoarea studiului, Athena Demertzi, de la Universitatea din Liège, Belgia, a condus această parte a cercetării. În timp ce participanții se odihneau într-un scanner fMRI, fără o sarcină anume, erau întrebați periodic la ce se gândesc.
Descoperirile au fost surprinzătoare. Când participanții raportau o minte goală, creierele lor prezentau un model de hiperconectivitate. Toate regiunile cerebrale deveneau active în mod sincronizat, un tipar de activitate globală foarte asemănător cu cel observat în timpul somnului profund. În starea normală de veghe, deși regiunile creierului comunică intens, ele nu sunt sincronizate în acest fel.
„Credem că, în starea de minte goală, creierul este împins spre o sincronizare care ar putea perturba funcționarea optimă a conștiinței, lăsându-ne mintea goală”, a spus Andrillon.
Un mecanism de resetare al creierului?
Această asemănare cu somnul profund ar putea oferi un indiciu despre funcția acestui fenomen. Somnul profund este esențial pentru curățarea deșeurilor metabolice din creier, conservarea energiei și, practic, pentru resetarea sistemului după o zi de activitate.
Cercetătorii sugerează că mintea goală ar putea acționa ca o „mini-resetare” în timpul stării de veghe. „Este ca și cum ai lua o pauză de cinci minute sau ți-ai răcori capul”, a afirmat Demertzi. Studiile preliminare din laboratorul său susțin această idee, arătând că persoanele private de somn raportează mai frecvent episoade de minte goală.
Deși această stare nu este ideală pentru performanță, ea ar putea fi un mecanism natural prin care creierul se protejează și se întreține, chiar și atunci când suntem treji.
