O analiză recentă a unor coji de ouă de struț gravate, descoperite în sudul Africii, dezvăluie cea mai veche geometrie cunoscută până în prezent. Cu aproximativ 60.000 de ani în urmă, Homo sapiens folosea deja o gândire abstractă avansată, organizând vizual grile și romburi complexe mult înainte de apariția matematicii formale.
Descrise pentru prima dată în anul 2010, fragmentele păstrate din aceste coji decorate s-au dovedit a fi mult mai mult decât niște simple mâzgălituri la întâmplare, asemănătoare marginilor caietului unui visător. Ele sunt, de fapt, gravate cu elemente geometrice atent realizate, precum grile și romburi. Acum, aceste desene antice au fost analizate într-un nou studiu realizat de cercetători din Italia, reușind să facă legătura între epoci și să ne ofere o privire rară în mintea predecesorilor noștri.
„Aceste semne dezvăluie un mod de gândire surprinzător de structurat și geometric. Vorbim despre oameni care nu s-au limitat la a desena linii, ci le-au organizat conform unor principii recurente – paralelisme, grile, rotații și repetiții sistematice: o gramatică vizuală în stadiu embrionar.”, a spus Silvia Ferrara, arheolog la Universitatea din Bologna și autor principal al studiului.
Această descoperire rescrie cronologia evoluției umane, demonstrând că abilitatea creierului de a conceptualiza modele spațiale – procesul esențial din spatele oricărei inovații științifice sau de scriere – a apărut cu zeci de mii de ani înaintea primelor civilizații.
Care este cea mai veche formă de geometrie descoperită?
Pentru a descifra această „gramatică geometrică” folosită de artiștii antici care decorau cojile, cercetătorii au analizat minuțios dispunerea spațială a marcajelor pe 112 fragmente de coajă de ou de struț gravate. Descoperite la două situri de adăpost din Africa de Sud și la un sit de peșteră din sudul Namibiei, aceste coji intacte ar fi putut fi folosite în perioada lor de glorie ca recipiente practice pentru apă, exact așa cum sunt încă folosite de unii culegători din regiune.
Dar oare desenele lor erau intenționat complexe? Cercetătorii au examinat aproape 1.300 de linii gravate pe fragmentele de coajă și au concluzionat că creatorii lor au demonstrat un nivel remarcabil de organizare cognitivă.
Cifrele sunt clare: peste 80% dintre gravuri prezintă regularități spațiale coerente, cu modele bogate în paralelisme, unghiuri drepte și repetarea liniilor și a modelelor. Creațiile mai complexe prezintă benzi hașurate, grile și motive elaborate în formă de romb. Aceste modele oferă dovezi solide că oamenii primitivi aveau nu doar o mână sigură, ci și o minte creativă capabilă de operații cognitive complexe precum rotația, translația și încorporarea – procese care transformă liniile simple în creații diverse și modele ierarhice.
Spre deosebire de simplele zgârieturi accidentale sau utilitare, studiul confirmă intenționalitatea clară a acestor creatori preistorici: peste 80% din gravuri respectă reguli stricte de paralelism, demonstrând o aplicare timpurie a principiilor matematice de bază.
Cum demonstrează gravurile o gândire abstractă la Homo sapiens?
Mai mult decât o simplă expresie artistică, aceasta este o dovadă tangibilă a fundamentului cognitiv necesar pentru apariția gândirii abstracte. Capacitatea de a conceptualiza lucruri din afara experienței personale, inclusiv lucruri care nu pot fi văzute sau care poate nici nu există, este o trăsătură definitorie a omului și, totodată, sursa tuturor ficțiunilor noastre bune (și rele).
Studiul se bazează pe descoperiri anterioare care sugerează că oamenii posedă un simț intuitiv al caracteristicilor geometrice, precum linia, punctul, paralelismul și unghiurile drepte, și că aceste „intuiții geometrice” fac parte din cunoștințele fundamentale ale umanității.
„Aceste gravuri sunt organizate și consecvente și demonstrează stăpânirea relațiilor geometrice. Nu este vorba doar de un proces de repetare a semnelor: există o adevărată planificare vizuo-spațială, ca și cum autorii ar fi avut deja în minte o imagine de ansamblu a figurii înainte de a o grava.”, a adăugat Ferrara.
Desigur, nu este clar dacă aceste desene au o semnificație ezoterică mai profundă – iar acest aspect depășește tehnic sfera de cuprindere a lucrării. Dar ele evidențiază o evoluție crucială în dezvoltarea gândirii umane, una care a pus bazele unui viitor plin de artă și invenții.
„Analiza noastră arată că Homo sapiens de acum 60.000 de ani poseda deja o abilitate remarcabilă de a organiza spațiul vizual în conformitate cu principii abstracte”, a explicat Valentina Decembrini, doctorandă la Universitatea din Bologna și prima autoare a studiului.
„Transformarea formelor simple în sisteme complexe prin respectarea unor reguli definite este o trăsătură profund umană care a caracterizat istoria noastră de-a lungul mileniilor, de la crearea decorațiunilor până la dezvoltarea sistemelor simbolice și, în cele din urmă, a scrisului.”
Așadar, cea mai veche geometrie documentată pe aceste fragmente nu a fost doar o decorațiune preistorică, ci primul experiment vizual documentat care ne-a pus specia pe traiectoria dezvoltării scrisului și a științei.
Această cercetare a fost publicată în jurnalul științific PLOS One.
