În anii ’30, o aură de basm înconjura satul maramureșean Rozalvea. De aici a pornit faima trupei „Liliput”, o companie de artiști de varietăți formată din șapte frați. Unicitatea lor, care avea să le semneze destinul, era că toți erau pitici. Cunoscuți local ca „Ovicerii”, membrii familiei evreiești Ovitz au cucerit Europa cu spectacolele lor, ajungând să cânte chiar și pentru Regele Carol al II-lea.
Când Transilvania a fost ocupată de forțele hortiste, familia Ovitz a înțeles pericolul iminent al descendenței lor evreiești. Prevăzători, și-au ascuns bunurile într-o groapă săpată sub propria mașină. Nu la mult timp, cei șapte frați — cinci fete și doi băieți — au fost urcați într-un tren alături de sute de alți evrei maghiari, cu destinația Auschwitz.
Sosirea lor pe poarta lagărului a provocat o agitație neobișnuită. Elegant îmbrăcați, cei șapte frați au fost remarcați imediat. Un ofițer a dat ordin ca doctorul Josef Mengele să fie trezit de urgență. Cunoscut pentru obsesia sa față de „ciudățeniile” genetice — de la giganți la hermafrodiți — Mengele a fost extaziat. S-a ridicat imediat din pat pentru a-și vedea noile „achiziții”.
În timp ce așteptau, Perla Ovitz, pe atunci în vârstă de 23 de ani, privea naivă spre o clădire cu două hornuri din care ieșea un fum dens. A crezut că este o brutărie. Realitatea a lovit-o brutal prin cuvintele unui alt prizonier: „Nu e nicio brutărie. Aici e Auschwitz, iar curând veţi ajunge şi voi în acele cuptoare”.
„Acum am de lucru pentru 20 de ani!”, a exclamat Mengele când i-a văzut. Pasiunea diabolică a medicului, care cu doar câteva luni înainte gazase 500 de femei pentru a opri o epidemie de tifos, le-a devenit scut. În timp ce majoritatea evreilor din trenul lor erau morți în primele trei ore, familia Ovitz și apropiații lor — în total 22 de persoane — au fost cruțați.
Piticii i-au explicat medicului SS că tatăl lor, de asemenea pitic, avusese cu două soții înalte șapte copii pitici și trei de înălțime normală. Familia a fost dusă într-o baracă specială. Deși hrăniți cu aceeași supă „strecurată” ca restul lagărului, Mengele, obsedat de igienă, le-a permis să-și păstreze hainele și părul neras și le-a oferit un bol de aluminiu pentru a se spăla.
Cei 7 pitici din România: viața sub experimentele lui Mengele
Curând, au început experimentele. Inițial, Mengele s-a limitat la a le lua sânge, dar procedura a devenit o rutină săptămânală care îi epuiza pe frații deja subnutriți. „Ne împungea cu grijă, iar sângele sărea. Adesea ameţeam şi vomitam. Ne întorceam în baracă, dar până să ne revenim, eram chemaţi din nou.”, și-a amintit Perla.
Medicul părea să nu știe exact ce caută. Le făcea radiografii și teste de rutină pentru ficat și rinichi, fără a descoperi nimic relevant despre „piticism”. Apoi, tortura s-a intensificat. Le-a testat pentru sifilis și le turna alternativ apă fierbinte și rece în urechi. „Tortura cu apă era foarte dureroasă și ne-a dus în pragul nebuniei,” a mărturisit Perla. Le-au fost extrași dinți și măduvă osoasă, li s-a smuls păr și gene pentru alte analize.
Familia Ovitz a fost martoră și la momentul în care doi pitici nou-veniți au fost uciși și fierți pentru ca oasele lor să poată fi expuse într-un muzeu. Și Mengele le-a filmat; acest film nu a fost găsit după război și este posibil să-l fi păstrat când a fugit.
„Ne obişnuisem cu ideea că nu vom mai părăsi lagărul,” a povestit Perla. De altfel, chiar Mengele i-a salvat a doua oară de la gazare. Frații auziseră de alți doi pitici uciși la ordinul său, doar pentru ca scheletele lor să fie expuse la Berlin.
Relația bizară cu Mengele
În acest infern s-a născut o relație bizară, o „prietenie” stranie cu torționarul lor. „Doctorul Mengele era ca o vedetă,” își amintea Perla. „Oricine s-ar fi putut îndrăgosti de el.” Sadicul medic părea să se calmeze instantaneu când intra în baraca lor; când era binedispus, ceilalți prizonieri șopteau: „cel mai probabil i-a vizitat pe pitici”.
Una dintre surori, Frieda, flirta deschis cu Mengele, iar acesta îi răspundea, numind-o „meine Liebe” (adică „iubirea mea”). Toți frații îl tratau cu un respect supus, adresându-i-se cu „Excelența Voastră”.
Într-o zi, Mengele le-a promis o excursie. Le-a adus truse de machiaj și le-a cerut să arate impecabil pentru un spectacol în fața unor „oameni importanți”. După ce au primit o masă bogată, piticii au fost urcați pe o scenă, în fața a sute de ofițeri SS.
Acolo îi aștepta Mengele. Brusc, s-a întors spre ei și a răcnit: „Dezbrăcarea!”. Tremurând, încercând să-și ascundă goliciunea, cei șapte frați au rămas nemișcați în fața sălii. Fuseseră aduși acolo ca material didactic pentru o prelegere a lui Mengele despre cum rasa evreiască degenerează, producând „handicapați și pitici”. La final, publicul s-a ridicat și a aplaudat frenetic, iar ofițerii s-au înghesuit pe scenă pentru a-i inspecta de aproape.
Eliberarea a venit în anul 1945. După câteva luni petrecute la Moscova, „Ovicerii” s-au întors acasă, în Rozavlea. Acolo, sub mașina pe care o lăsaseră în urmă, și-au găsit intacte bijuteriile și obiectele de aur.
În anul 1949, familia a emigrat în Israel. Și-au reluat viața artistică și au continuat să susțină spectacole. Perla Ovitz, ultima supraviețuitoare a trupei „Liliput” și a experimentelor lui Mengele, a murit din cauze naturale la 9 septembrie 2001.
