Cel mai căutat din Vestul Sălbatic: 10 curiozități despre Billy the Kid

Numele său a răsunat în tot Vestul Sălbatic și dincolo de granițele sale: Billy the Kid – haiduc, pistolar, o figură legendară a fărădelegii. Puțini știau însă că în spatele acestui nume faimos se ascundea Henry McCarty, născut în 1859, departe de colbul și pericolele Vestului, tocmai în New York. Drumul său implacabil spre notorietate, pe calea armelor, a început în 1877, anul în care glonțul său a curmat viața unui fierar la postul militar Camp Grant din Arizona, pecetluindu-i astfel destinul de fugar.

Existența lui „the Kid”, cel ce avea să devină unul dintre cei mai vânați oameni din Vestul American, a fost scurtă și brutală, marcată de tragedii și violență. Și totuși, după moartea sa prematură, povestea lui avea să captiveze imaginația publicului de pe întreg mapamondul, transformându-l într-un mit ce dăinuie și astăzi.

Dincolo de legendă, cine a fost cu adevărat Billy the Kid? Vă prezentăm 10 crâmpeie esențiale din viața sa tumultuoasă.^[sursa]

10 curiozități despre Billy the Kid

#1. Rămas orfan la doar 15 ani

Destinul i-a fost potrivnic încă de la început. Născut Henry McCarty spre sfârșitul anului 1859, din părinții Catherine și Patrick McCarty, copilăria i-a fost zguduită de pierderi timpurii. Tatăl biologic a dispărut devreme din peisaj.

Mama sa, Catherine, după ce și-a purtat cei doi fii, pe Henry și pe fratele său mai mic, prin Indiana, apoi Kansas și în cele din urmă în New Mexico, a fost răpusă de tuberculoză la 16 septembrie 1874. Cu puțin timp înainte, cel de-al doilea soț al ei, William Antrim, îi lăsase pe băieții McCarty de izbeliște. La doar 15 ani, Henry era orfan și, practic, singur pe lume.

#2. Prima fărădelege: furtul de mâncare

Lăsat fără sprijin, tânărul Henry a încercat să supraviețuiască muncind pentru un acoperiș deasupra capului și o farfurie de mâncare, angajându-se la o pensiune. Însă disperarea l-a împins curând spre prima fărădelege: la exact un an de la moartea mamei sale, pe 16 septembrie 1875, a fost prins furând alimente.

Doar 10 zile mai târziu, a comis un jaf la o spălătorie chinezească, de unde a sustras haine și două pistoale – fapte pentru care a fost acuzat de furt și aruncat în închisoare.

#3. Intrarea în viața de haiduc

Zidurile închisorii nu l-au putut ține însă pe McCarty. După doar două zile, a evadat, devenind oficial fugar, așa cum consemna și ziarul local Silver City Herald. Prima sa oprire a fost la casa tatălui vitreg, de la care a furat haine și arme, apoi a fugit spre sud-est, în Teritoriul Arizona. Aici, deși pentru o scurtă perioadă a lucrat ca îngrijitor la o fermă, a început să fure cai de la soldații locali, avându-l complice pe John R. Mackie, un fost militar.

Într-un saloon din satul Bonita, o altercație cu un fierar local, un anume Francis P. „Windy” Cahill, care îl tachinase și apoi îl trântise la podea, a escaladat fatal. McCarty a folosit pistolul. Rănit grav, Cahill a murit la scurt timp. Henry a fost din nou arestat și închis în postul de pază local, dar, previzibil deja, a reușit să evadeze din nou.

În această perioadă petrecută în Arizona, datorită vârstei fragede și constituției sale firave, Henry McCarty a început să fie cunoscut sub porecla „Kid Antrim”. Mai târziu, în jurul anului 1877, a început să se prezinte drept „William H. Bonney”. Din contopirea acestor două apelative avea să se nască, în cele din urmă, numele care a intrat în legendă: „Billy the Kid” sau, simplu, „the Kid”.

#4. Alăturarea la o bandă de hoți de vite

Fuga din Arizona l-a adus în New Mexico, dar l-a lăsat într-o situație disperată, după ce apașii i-au furat calul. Ajuns la Fort Stanton într-o stare jalnică, a găsit un ajutor nesperat: mama prietenului său, John Jones, membru al unei bande locale de răufăcători, l-a luat sub aripa ei protectoare și l-a îngrijit până s-a pus pe picioare.

Refăcut, Kid nu a ezitat să se alăture bandei prietenului său, specializată în furtul de vite. Ținta lor predilectă erau turmele vaste aparținând influentului latifundiar John Chisum, care dominau pășunile din Comitatul Lincoln.

#5. Implicarea în sângerosul Război din Comitatul Lincoln

Sosirea în Comitatul Lincoln l-a aruncat pe Billy the Kid direct în vârtejul unui conflict local sângeros, rămas în istorie ca Războiul din Comitatul Lincoln. Într-o întorsătură ironică a sorții, după ce fusese inițial arestat pentru că furase cai aparținând lui John Tunstall, un respectat om de afaceri și fermier de origine engleză, Kid a ajuns să fie angajat chiar de acesta.

Loialitatea tânărului s-a îndreptat rapid spre Tunstall, a cărui afacere prosperă și influență crescândă stârneau ostilitatea unei facțiuni puternice ce controla economic zona. Tensiunile au explodat în februarie 1878, când o poteră trimisă de rivali l-a prins și l-a asasinat cu sânge rece pe Tunstall, pretextând confiscarea animalelor sale. Acest act a fost scânteia care a aprins războiul civil local. Mâna dreaptă a lui Tunstall, șeful fermei sale, a fost numit „constable special” (un fel de ajutor de șerif) și a format rapid o grupare de justițiari gata să răzbune moartea patronului lor, grup cunoscut sub numele de „Regulators”. Billy the Kid s-a alăturat lor fără ezitare, mânat de furie și de dorința de răzbunare.

#6. Lupta în Bătălia de la Lincoln

Actele de răzbunare ale Regulatorilor, printre care și uciderea a trei prizonieri din facțiunea rivală, i-au transformat rapid din justițari în proscriși în ochii guvernatorului teritoriului New Mexico, care i-a declarat oficial haiduci. Spirala violenței a atins punctul culminant în Bătălia de la Lincoln – un asediu și un schimb de focuri necruțător care a durat cinci zile și cinci nopți. Baricadați în oraș, câteva zeci de Regulatori, printre care și Kid, au înfruntat cu îndârjire forțele legii și pe oamenii facțiunii rivale.

Confruntarea sângeroasă a luat sfârșit doar odată cu sosirea detașamentelor armatei americane, echipate cu un redutabil tun Gatling (o mitralieră timpurie) și un obuzier de 12 livre. În haosul creat de intervenția militară, spre deosebire de mulți dintre camarazii săi căzuți sau capturați, Billy the Kid a reușit o evadare spectaculoasă, ieșind din această încleștare cu o reputație și mai mare: aceea de pistolar iscusit, curajos și aproape imposibil de prins.

#7. Uciderea oamenilor legii i-a anulat șansa la grațiere

În încercarea de a restabili pacea în regiune, noul guvernator al teritoriului New Mexico, Lew Wallace, a proclamat o amnistie generală pentru toți cei implicați în Războiul din Comitatul Lincoln, indiferent de tabăra în care luptaseră. Era o șansă la o viață nouă pentru mulți. Însă, pentru Billy the Kid, această ușă spre legalitate a rămas închisă.

Acuzațiile mai vechi, referitoare la uciderea a doi oameni ai legii (șeriful Brady și adjunctul său), îl excludeau explicit de la beneficiile amnistiei, condamnându-l să rămână un fugar vânat de lege.

#8. O evadare intrată în legendă

Deși a încercat să negocieze o înțelegere cu autoritățile, mergând până la a depune mărturie în fața unui mare juriu în aprilie 1879 în speranța obținerii grațierii promise (dar ulterior retrase), libertatea lui Kid a fost de scurtă durată. Un nou incident violent, petrecut într-un saloon din Fort Sumner, unde a împușcat mortal un localnic recalcitrant aflat în stare de ebrietate, l-a pus din nou pe lista celor mai căutați infractori. Moartea unui alt om în timpul unei urmăriri a determinat autoritățile să ofere o recompensă substanțială, de 500 de dolari, pentru prinderea sa, viu sau mort.

După o perioadă în care a reușit să se ascundă și să dejucze capcanele întinse de faimosul șerif Pat Garrett, Kid a fost în cele din urmă încercuit și s-a predat pe 23 decembrie 1880. Judecat și condamnat la moarte prin spânzurare, își aștepta execuția în închisoarea din Lincoln. Însă, destinul său încă nu se încheiase.

Pe 28 aprilie 1881, Billy the Kid a orchestrat una dintre cele mai spectaculoase și sângeroase evadări din istoria Vestului Sălbatic. Reușind cumva să pună mâna pe arma unuia dintre gardienii săi, l-a ucis pe loc. Apoi, pătrunzând în biroul șerifului Garrett, s-a înarmat cu o pușcă și l-a doborât pe un al doilea gardian care încerca să intervină. Găsind un topor, și-a sfărâmat cătușele de la picioare și, sub privirile ulite ale celor din jur, a încălecat un cal și a dispărut în goană, lăsând în urmă sânge, uimire și panică.

#9. Faima amplificată de presă

Presa vremii a jucat un rol esențial în cimentarea legendei lui Billy the Kid. În paginile ziarului Las Vegas Gazette, publicat în New Mexico, editorul J. H. Koogler a fost cel care a popularizat și a fixat definitiv în conștiința publică numele „Billy the Kid”.

Articolele sale, adesea pline de înflorituri și detalii senzaționaliste, relatau și amplificau aventurile și fărădelegile fugarului, contribuind decisiv la răspândirea faimei sale în întreaga Americă – o faimă ce împletea, adesea inseparabil, faptele reale cu mitul.

#10. Ucis de Pat Garrett

Sfârșitul a venit însă fulgerător și prematur, la doar 21 de ani. Cel care i-a curmat viața a fost nimeni altul decât omul care îl vânase cu atâta tenacitate: șeriful Pat Garrett. După evadarea spectaculoasă din Lincoln, Garrett a reluat urmărirea, reușind să-i ia urma până în vechiul său refugiu, Fort Sumner. Aflând de la localnici unde se ascundea Kid, șeriful a acționat rapid. În noaptea de 14 iulie 1881, aproape de miezul nopții, Garrett a pătruns tiptil în camera întunecată unde se afla Billy. Surprins și, se pare, neînarmat în acel moment, tânărul haiduc a fost împușcat mortal de șerif.

Deși viața lui Billy the Kid s-a încheiat brutal în acea noapte de vară, legenda sa era deja de neoprit. Notorietatea sa depășise de mult granițele Vestului Sălbatic și chiar ale Americii. Vestea morții sale a făcut înconjurul lumii, ajungând până la Londra, unde prestigiosul ziar The Times i-a publicat un neașteptat necrolog, confirmând astfel statutul său de simbol internațional al Vestului Sălbatic.