Odată cu tancurile Armatei Roșii, peste România s-a așternut nu doar un sistem politic nou, ci un flagel care a vizat distrugerea fibrei naționale. Sovieticii nu au venit singuri; au fost însoțiți de o avangardă de oameni dispuși să-și trădeze neamul și să calce peste cadavre pentru a instaura utopia sângeroasă a Moscovei.
A fost momentul în care elitele României au fost decapitate. Intelectualii au fost uciși sau aruncați în închisori, iar locul lor a fost ocupat de o nouă „aristocrație” a terorii: muncitori și țărani analfabeți. În acest haos controlat, regimul a promovat în funcții-cheie soțiile și amantele noilor lideri, dând naștere unei categorii uitate de istoria oficială: femeile-călău.
Arhitecta moscovită: Hana Rabinsohn, alias Ana Pauker
În vârful acestei ierarhii a stat o femeie a cărei putere a fost egalată abia decenii mai târziu de Elena Ceaușescu. Născută în anul 1893 în localitatea Codăești, județul Vaslui, Hana Rabinsohn a intrat în istorie sub numele de Ana Pauker.
Venită direct cu „binecuvântarea lui Stalin”, Pauker și-a construit ascensiunea la Moscova, conducând „facțiunea moscovită” a comuniștilor români exilați. A devenit prima femeie vicepremier și ministru de externe din istoria țării, fiind o unealtă rece și eficientă în mâinile sovieticilor până la moartea sa, în anul 1960. Ea a fost creierul; brațele înarmate aveau însă nume mult mai terifiante.
„Cap de cal”: ofițerul de securitate cu față de rozător
Dacă Ana Pauker dicta strategia, Margareta Hegeduș, cunoscută sub porecla de „Cap de cal”, se ocupa de execuție. Ofițer de securitate cu o prezență fizică intimidantă — aproape 1,90 metri înălțime și brațe nefiresc de lungi — Hegeduș era descrisă de memorialistul Ion Cârja ca având o față lunguiață, de animal rozător.
Hegeduș nu se limita la birou. A participat activ la luptele cu partizanii din Munții Apuseni, unde cruzimea ei a atins cote paroxistice:
- Bilanț sângeros: a ucis în bătaie doi luptători anticomuniști și a împușcat alți cinci.
- Tortura „semnătură”: se specializase în chinuirea bărbaților prin lovituri repetate în testicule, aplicate cu o dexteritate pervertită până când victimele cădeau în nesimțire.
Sfârșitul ei a fost la fel de violent ca viața pe care a condus-o. Legendele închisorilor spun că a fost ucisă de un grup de foști deținuți politici care, după eliberare, au prins-o și i-au introdus un uscător de păr în vagin, o moarte simbolică pentru atrocitățile comise.
„Sadica Vida” și „Metoda Bețișorului”
O altă figură care provoca fiori între anii 1946 și 1950 a fost Vidosava Nedici, o sârboaică supranumită „Sadica Vida”. Despre ea, martorii vremii spun că nu tortura doar din datorie, ci resimțea o „satisfacție intimă” în fața suferinței umane.
Episcopul greco-catolic Ioan Ploscaru, în cartea „Lanțuri și teroare”, descrie o metodă de o cruzime înfiorătoare, specifică ei: „Prinzând glandele între degete, le bătea cu un bețișor până se umflau, încât torturatul nu mai putea umbla și avea dureri înfiorătoare. O metodă cu adevărat sadică! Mai ales pentru o femeie.”
Totuși, mărturiile despre Vida sunt surprinzător de nuanțate. Un fost deținut, pe nume Sebeșan, relatează că deși era „foarte dură” și „bătea de rupea pământul” (în special pe cei considerați inamici ai sârbilor), cu el s-a purtat „pozitiv”.
Finalul fără pedeapsă: din celulă la Viena
Spre deosebire de Hegeduș, Vida Nedici a supraviețuit sistemului. Deconspirată ulterior ca spion în favoarea Iugoslaviei lui Tito, a fost închisă pentru scurt timp, dar eliberată fără a suferi prea mult.
Zeci de ani mai târziu, în anul 2009, a reapărut în spațiul public mărturisind cu seninătate activitățile de spionaj. Urma i s-a pierdut definitiv între Viena și Belgrad, rămânând un simbol al torționarului care a reușit să fenteze justiția umană.
Povestea lor rămâne o mărturie despre „banalitatea răului” și despre modul în care ideologia poate transforma un om într-un monstru, indiferent de gen. Într-o epocă în care elitele au fost înlocuite cu brute, aceste femei au demonstrat că teroarea nu are limite atunci când este alimentată de putere absolută.
