Cine a fost „Omul cu masca de fier” în realitate și povestea dramatică din spatele încarcerării sale

Cine a fost, în realitate, „Omul cu masca de fier”? Un simplu valet, un nobil căzut în dizgrație sau, poate, chiar fratele geamăn al Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea? Identitatea sa a rămas, până astăzi, una dintre cele mai persistente și controversate enigme ale istoriei, o poveste care a aprins imaginația romancierilor și a cineaștilor de-a lungul secolelor. Alexandre Dumas i-a cimentat legenda în romanul său „Vicontele de Bragelonne”, transformând un mister istoric într-un fenomen cultural.

Primele urme documentare ale acestui prizonier învăluit în secret datează din anul 1669. Într-un raport oficial, Bénigne d’Auvergne de Saint-Mars, ofițerul fortăreței Pignerol, menționa existența unui deținut special, a cărui față trebuia ascunsă în permanență. Acesta era începutul unei lungi captivități care avea să se desfășoare sub cea mai strictă supraveghere.

Timp de decenii, destinul prizonierului a fost legat de cel al temnicerului său, Saint-Mars. Când acesta a fost numit guvernator la Exiles, apoi în insulele Sainte-Marguerite și Saint-Honorat, deținutul cu mască l-a urmat îndeaproape. Această asociere constantă nu făcea decât să alimenteze speculațiile: prizonierul trebuia să fie o persoană de o importanță excepțională pentru a necesita o asemenea gardă personală.^[sursa]

În anul 1698, printr-un ordin direct al regelui Ludovic al XIV-lea, Saint-Mars a fost promovat guvernator al Bastiliei, temuta închisoare pariziană. Odată cu el, a sosit și misteriosul său prizonier. Aici, în inima Parisului, povestea a ajuns la un final abrupt. După aproximativ patru ani, în 1703, deținutul s-a stins din viață. Moartea sa a fost la fel de enigmatică precum viața: a fost înmormântat în grabă, certificatul de deces a fost distrus, iar toate bunurile sale personale au fost arse sau aruncate, într-o tentativă evidentă de a șterge orice urmă a existenței sale.

Însă, sfârșitul omului nu a fost și sfârșitul misterului. Dimpotrivă, a marcat începutul unei dezbateri pasionante care a traversat continente și secole.

Cine a fost „omul cu masca de fier”? Un labirint de teorii

Cea mai spectaculoasă ipoteză, popularizată de Voltaire și Alexandre Dumas, susține că prizonierul era fratele geamăn al lui Ludovic al XIV-lea. Încarcerarea sa ar fi fost o măsură drastică pentru a preveni orice pretenție la tron care ar fi putut destabiliza regatul. Unii mergeau chiar mai departe, sugerând că regele era, de fapt, un fiu nelegitim, iar adevăratul moștenitor era cel condamnat să-și trăiască viața cu fața acoperită.

O altă teorie, mai puțin romantică, dar la fel de plauzibilă, îl identifică pe prizonier drept un fiu nelegitim al Regelui Soare. Pentru a evita un scandal de proporții la curte, copilul ar fi fost condamnat la o viață de anonimat în spatele zidurilor închisorii.

Alte interpretări coboară misterul din sferele înalte ale nobilimii. O variantă persistentă îl numește pe un anume Eustache Dauger, un valet care ar fi aflat secrete periculoase sau care, poate, ar fi pretins în mod fals că este fratele regelui. O altă pistă duce spre un posibil amant al reginei Ana de Austria, soția lui Ludovic al XIII-lea, închis pentru a proteja onoarea casei regale. Cu toate acestea, dacă ultima variantă ar fi fost cea reală, prizonierul, cel mai probabil, nu s-ar mai fi bucurat de viață.

Nu toți contemporanii erau convinși de sângele nobil al prizonierului. Prințesa Elisabeth Charlotte d’Orléans, de exemplu, credea că era vorba despre un lord englez, implicat într-un complot împotriva regelui William al Angliei.

Voltaire, fascinat de acest caz, a scris despre el în lucrarea sa „Secolul lui Ludovic al XIV-lea”. Filosoful, care a fost el însuși încarcerat la Bastilia, a pretins că a aflat detalii de la gardieni. Potrivit lui, prizonierul era, fără îndoială, o persoană de rang înalt, tratat cu un respect neobișnuit pentru un deținut, având parte de o servire demnă de un nobil.

O încercare modernă de a sparge codul misterului a venit din partea criptologului Étienne Bazeries. După ce a descifrat corespondența secretă a lui Ludovic al XIV-lea, el a sugerat că regele ar fi ordonat închiderea generalului Vivien de Bulonde, care și-ar fi abandonat postul, provocând o înfrângere franceză în nordul Italiei. Conform acestei teorii, generalului i s-ar fi permis să se plimbe prin închisoare, dar numai purtând o mască. Ipoteza a fost însă contrazisă ulterior, deoarece de Bulonde a fost văzut în libertate la mulți ani după ce prizonierul era deja încarcerat.

Astfel, chiar dacă piesele puzzle-ului s-au adunat de-a lungul a peste 300 de ani, imaginea de ansamblu refuză să se contureze. Documentele care ar putea oferi un răspuns definitiv fie au fost distruse, fie zac încă neatinse în arhive prăfuite. Povestea Omului cu Masca de Fier rămâne o rană deschisă în cartea istoriei, un mister care continuă să ne amintească de puterea absolută a monarhiei franceze și de secretele pe care le-a putut îngropa.