Cine au fost Amazoanele, femeile fatale ale lumii antice şi de ce trăiau fără bărbaţi

Amazoanele au reprezentat unul dintre cele mai neobişnuite triburi ale Antichităţii. Acestea erau un trib de femei războinice, care s-a dezvoltat în nordul Mării Negre, dar şi la gurile de vărsare ale Dunării, Amazoanele fiind menționate prima dată în mitologia greacă. Legendele le prezintă ca pe nişte fecioare războinice şi nemiloase, pentru care uciderea duşmanilor era o virtute, având obiceiuri de viaţă cu totul neobişnuite.

Amazoanele și-au făcut prima apariție în literatura clasică în urmă cu aproape 3.000 de ani, dar continuă să inspire mișcările feministe şi lesbiene până în prezent. Cu toate acestea, lipsa unor dovezi arheologice solide face ca istoricii să înțeleagă încă foarte puțin despre aceste războinice legendare, unii cercetători susținând că acestea au fost creaturi pur mitice, care nu au existat niciodată cu adevărat.

Indiferent dacă au fost reale sau fictive, Amazoanele au fost continuu reimaginate și reasociate cu diferite grupuri care nu se identifică cu genurile de-a lungul anilor. Încercând să descâlcească această istorie complexă, publicaţia ştiinţifică Journal of Lesbian Studies a publicat recent un număr special dedicat moștenirii Amazoanelor.^[sursa]

Cine au fost Amazoanele

La fel ca în multe societăți, femeile din Grecia antică trebuiau să îndeplinească rolul de gospodine, crescând copii și gestionând afacerile casnice. „Cu toate acestea, începând cu Homer, cel mai vechi autor grec cunoscut, poveștile amazoanelor au apărut pentru a sfida aceste așteptări.”, scrie Walter Duvall Penrose Jr, autorul introducerii numărului special.

Menționate pentru prima dată în Iliada, celebra epopee atribuită lui Homer, scrisă în secolul al VIII-lea î.Hr., acest grup enigmatic de femei a fost menționat de numeroși autori ulteriori în următorii 700 de ani. Potrivit lui Penrose Jr, „literatura greacă antică detaliază modul în care amazoanele au sfidat patriarhia, au trăit fără bărbați și și-au învins dușmanii de sex masculin”.

„Amazoanele luptau și vânau, sarcini atribuite în mod obișnuit bărbaților în Grecia antică.”, mai explică Penrose Jr. Astfel, „în legendele și iconografia Greciei antice, Amazoanele sunt înțelese ca indivizi care nu se conformează genului”.

Originile acestor femei deschizătoare de drumuri sunt necunoscute, dar unii cercetători cred că Amazoanele – sau cel puțin legenda lor – au fost legate de vechile războinice scitice și tracice, pentru care există dovezi arheologice reale. Modul exact în care și-au perpetuat societatea exclusiv feminină este un alt mister, deși unele indicii destul de radicale pot fi găsite în scrierile unor autori greci.

Filozoful și geograful Strabon, din secolul I î.Hr., de exemplu, a scris că Amazoanele făceau sex cu grupurile de bărbați din vecinătate o dată pe an, de obicei primăvara. Fetele care se nășteau în urma acestor întâlniri erau crescute de femeile războinice, în timp ce băieții erau trimiși să locuiască cu tații lor.

„În restul anului, Strabon relatează că Amazoanele trăiau independent de bărbați, cultivând, crescând cai, vânând și făcând război.”, mai explică Penrose Jr.

Erau Amazoanele lesbiene sau transsexuale?

În ciuda asocierii lor cu mișcările lesbiene moderne, amazoanele nu au fost niciodată descrise în literatura antică ca fiind homosexuale. Deși acest lucru nu stabileşte că nu erau homosexuale, înseamnă că orice conotație lesbiană aplicată Amazoanelor este nefondată.

La fel de dificil de stabilit este și genul lor, posibil din cauză că noțiunea de transsexualitate s-ar putea să nu fi fost înțeleasă în antichitate în același mod ca în prezent. Din acest motiv, această problemă a apartenenţei la un anumit gen, pe care astăzi o auzim tot mai des, poate că nu reprezintă un concept modern.

Ori de câte ori sunt menționate în scrierile clasice, Amazoanele sunt încadrate gramatical la genul feminin. În mod similar, ele sunt reprezentate în mod obișnuit cu pielea albă pe ceramica greacă antică, ceea ce le distinge ca femei în contrast cu războinicii bărbați cu pielea neagră.

În același timp, însă, Amazoanele sunt întotdeauna văzute luptând și purtând haine bărbătești, semnalând astfel rolul lor masculin în ciuda sexului lor feminin. Mai mult, în Iliada lui Homer, Amazoanele sunt descrise ca „antianeirai”, ceea ce înseamnă „egale cu bărbații”.

De asemenea, este interesant de remarcat că termenul „amazoană” se traduce prin „fără sâni” în greaca veche, ceea ce indică faptul că aceste femei războinice ar fi putut fi văzute ca nefiind în totalitate femei, cel puțin în ceea ce privește rolurile de gen.

„Astfel, în literatura greacă timpurie existentă, Amazoanele sunt definite în mod clar ca fiind femei, dar care nu se conformează genului, și sunt masculine. În limbajul secolului XXI, ne-am putea gândi la Amazoane ca fiind non-binare sau transgender, dar, din perspectiva Greciei antice, ele ar putea fi mai bine înțelese ca reprezentante ale masculinității feminine.”, scrie autorul.

Cu alte cuvinte, deși ar putea fi tentant să le atribuim Amazoanelor etichete, pronume și categorii de gen moderne, tot ce putem spune cu adevărat cu siguranță este că „grecii le-au perceput ca traversând noțiunile grecești preconcepute de gen și sexualitate”.

Moștenirea amazoanelor

Datorită – și poate din cauza – incertitudinilor istorice care le înconjoară pe Amazoane, imaginea lor a fost adaptată în mod repetat pentru a îngloba spiritul grupurilor ulterioare care nu se conformează genului. Amazoanele Dahomey, de exemplu, a fost numele dat unei unități militare exclusiv feminine care a existat în ceea ce este acum Benin, în Africa de Vest, între secolele XVII și XIX.

Mai recent, „feministele lesbiene din Statele Unite le-au adoptat pe Amazoane ca pe înaintașele lor atunci când au sfidat patriarhia și au decis să trăiască fără bărbați, într-un mod care a devenit cunoscut sub numele de separatism lesbian”, a mai scris Walter Penrose Jr. Unele grupuri moderne de lesbiene au adoptat, de asemenea, labrys – un topor cu două capete asociat cu amazoana Hippolyte – ca simbol al lor.

Rezumând moștenirea lor în termeni generali, Penrose Jr. spune că „în timp ce legendele Amazoanelor au oferit o ascendență fictivă pentru lesbiene, astăzi ele servesc, de asemenea, ca mituri ale ascendenței și pentru publicul transsexual și nonbinar”.

Amazoanele sunt menţionate în legenda potrivit căreia eroul Heracle, fiu al lui Zeus, a fost trimis să aducă cingătoarea fermecată a reginei Amazoanelor, Hippolyta. Viteaza Hippolyta şi mândra Antiope domneau peste Amazoanele de pe ţărmul Pontului Euxin.

O altă legendă, relatată de Filostrat, este cea a eroului grec Ahile, care le-ar fi nimicit pe Amazoane pe insula Leuce. Despre insula Leuce, locul unde ar fi existat un templu închinat lui Apollo, se crede că este Insula Şerpilor din Marea Neagră. Filostrat relatează cum au murit Amazoanele, în războiul de pe insulă.

Aşadar, în ciuda rolului oarecum independent şi neobişnuit pentru femei, pe care Amazoanele îl aveau în Grecia antică, poveştile lăsate de istorici posterităţii au indicat întotdeauna victoria bărbaţilor asupra lor.