Cum era poreclit Ion Creangă. Marele povestitor avea porecle hazlii, pe măsura talentului său

Cu toţii cunoaştem stilul inconfundabil, plin de naturaleţe şi haz, al marelui povestitor care ne-a încântat copilăriile cu amintirile sale. Însă când aflăm cum era poreclit Ion Creangă, cu siguranţă ni se va afişa pe figuri un zâmbet luminos.

A rămas în memoria timpului ca unul dintre cei mai mari autori pe care țara noastră i-a oferit. Despre Ion Creangă nu se cunoaște exact când s-a născut, în timp ce unii spun că s-ar fi născut la data de 1 martie 1837, teoria unor condici de nou născuți din Humulești afirmă că autorul s-a născut la data de 10 iunie 1839. Ion Creangă a venit pe lume în familia unui țăran ce a mai avut alți șapte fii și fiice din Humulești, județul Neamț.

Nică a fost pregătit de dascălul din satul natal, iar mai apoi mama sa, Smaranda, l-a încredințat tatălui ei, David Creangă din Pipirig, pentru ca cel mic să facă „Şcoala de catihetică” din Fălticeni pentru a-l face preot. Acolo își schimbă numele din Ion Ștefănescu în Ion Creangă după mama sa, nume pe care și l-a păstrat tot restul vieții. Școala de la Fălticeni s-a desființat, Creangă fiind nevoit să se mute la Iași la Seminarul teologic „Veniamin Costachi” de la Socola, instituție pe care a și absolvit-o.

Ion Creangă s-a însurat cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la Biserica Patruzeci de Sfinți din Iași, devenind astfel diacon. La scurt timp i s-a născut și unicul fiu, pe nume Constantin. Cu toate acestea, căsnicia lor nu avea să dureze, tânăra nevastă fugind cu un călugăr.

Timp de 12 ani, Ion Creangă a fost diacon sau dascăl pe la mai multe biserici din Iași, până în momentul în care a fost exclus din rândurile clerului, pe motiv că și-a părăsit nevasta și a tras cu pușca după ciorile ce se aşezau pe Biserica Golia, murdărind-o. După ce procesul de divorț s-a încheiat, cel mic a rămas în grija sa. Ulterior, s-a mutat la Țicău, acolo unde se află și astăzi celebra sa bojdeucă, în care a locuit până în ultimele clipe ale vieții. Alături i-a fost Tinca Vartic, cea care l-a îngrijit până în ultimele momente ale vieţii.

Cum era poreclit Ion Creangă

Grig. I. Alexandrescu a fost prietenul bun și primul biograf al merelui scriitor. La 10 ani de la moartea lui Creangă, acesta a publicat în numărul 12 al revistei de folclor „Şezătoarea“, un articol despre îndrăgitul scriitor. Alexandrescu spunea despre Creangă că era un om extrem de prezent în viața publică de la Iași, fiind extrem de popular. Astfel, autorului i s-au atribuit mai multe porecle de-a lungul timpului, iar cele mai cunoscute au fost „Popa Smântână” şi „Popa dracu”.

„Îl vedeai pretutindeni: la congrese, în cercuri literare, printre bătăuşi la alegeri, la parăzi şi sărbători naţionale, mai cu seamă la parăzi fiindcă acolo venea armata cu muzica, şi cînd videa el cum defilează soldaţii, tunurile şi cavaleria, cu steagurele care care fusese la război, parcă i se luminează faţa şi se mişca păn la lacrimi.

Oamenii îi puneau mai multe porecle. Junimiştii îi ziceau «Popa Smântână» şi la moartea lui am găsit într-o ladă o păpuşă în formă cu potcap în cap, pe care era scris. La mahala îi ziceau «răspopitul Creangă», bătăuşii la alegeri îi ziceau «Popa dracu’», şi toată lumea făcea haz de dânsul, dar când cineva avea vreo nevoie, mai cu seamă din sărăcie, tot la dânsul alerga.“, spunea Grig. I. Alexandrescu.

Prin abordarea sa autentică și plină de simplitate, Ion Creangă a reușit să surprindă esența vieții în satul moldovenesc din secolul al XIX-lea, aducând la viață personaje memorabile și întâmplări cotidiene transformate în povești captivante. Impactul său asupra literaturii române se reflectă în conturarea unui stil narativ specific, bogat în folclor, exprimând autenticitate și umor. Contribuția sa a pavat drumul pentru generațiile ulterioare de scriitori, consolidând identitatea literaturii românești și transmitând tradițiile culturale într-o manieră accesibilă și plină de farmec.