Cum s-a născut Stalin din „focul și furia” unui tată abuzator: traumele care au început cu un ciocan aruncat în atelierul de cizmărie

Iosif Vissarionovici Stalin rămâne unul dintre cei mai odioşi și cumpliţi tirani ai istoriei universale. În calitatea sa de lider al Rusiei sovietice, între anii 1922 şi 1953, a fost direct responsabil de moartea a milioane de oameni, bolşevizând întreaga Rusie şi transformând numeroase state în sateliţi înainte şi după Al Doilea Război Mondial. Însă, pentru specialiști, întrebarea crucială rămâne: unde a început acest coșmar?

Răspunsul se află în anii copilăriei, care au fost decisivi pentru formarea personalităţii sale. Stalin nu a fost un tiran apărut din neant, ci produsul unei copilării marcate de o sărăcie cruntă, abuzuri fizice și emoționale de o brutalitate extremă.

Unde s-a născut Stalin: de la bunicul cioban la cizmarul din Gori

Iosif Stalin nu a fost rus, ci georgian la origine, născut în decembrie 1878 în orăşelul Gori sub numele de Iosif Djugaşvili. ADN-ul său purta amprenta unei istorii de opresiune și revoltă.

Tatăl său, Vissarion Djugaşvili, provenea dintr-un neam de şerbi eliberați. Bunicul său, Zaza Djugaşvili, născut în anul 1800 — imediat după ce Georgia fusese absorbită de Imperiul Rus — fusese un spirit rebel. Zaza a participat la numeroase revolte ţărăneşti înăbuşite de trupele ţariste. A fost prins de două ori, a evadat de fiecare dată şi s-a ascuns prin cătune montane unde avea grijă de oi, stabilindu-se ulterior în satul Didi-Lilo, unde a avut copii, printre care și pe Vano, tatăl lui Vissarion.

Vissarion a părăsit satul natal în anul 1864, după abolirea şerbiei (o instituție feudală care-i ținea pe țărani în stare de dependență față de proprietatea feudală a unui nobil), mergând ca ucenic în Tbilisi, la atelierul de cizmărie al armeanului Adelkhanov. După 10 ani petrecuți acolo, la vârsta de 24 de ani, s-a mutat în Gori pentru a reduce costurile vieţii, capitala fiind prea scumpă.

„Soso”, tragedia celor trei frați și „blestemul” ciaciei

În Gori, Vissarion a câștigat rapid reputaţia unui meşter iscusit, ceea ce i-a permis să-şi deschidă propriul atelier şi să cumpere o mică locuinţă. S-a căsătorit în anul 1874 cu Katerina (Keke) Geladze, o fată de numai 16 ani, soră a prietenilor săi și dintr-o familie de șerbi eliberați.

Însă destinul familiei Djugaşvili a fost marcat de moarte încă de la început. În primii trei ani de căsătorie, Keke a dat naştere la trei copii care s-au născut fie morţi, fie au decedat în fragedă pruncie. Abia al patrulea copil, Iosif, botezat la catedrala Uspenski Sobor din Gori cu naşul Tsikhatrishvili, a reușit să supraviețuiască. Părinții îl alintau „Soso”.

„Gori era un loc uitat de lume. Stalin s-a născut într-o căsuţă de cărămidă, cu un singur nivel, aflată mereu într-o semi-obscuritate, cu aer închis şi mobilier vechi, sărăcăcios.” — arată Paul Bede Johnson, în lucrarea „Stalin”.

Locuința, descrisă ca având o singură cameră mizeră, a fost scena unde s-a desfășurat drama formării lui Stalin. Orașul Gori, populat în majoritate de georgieni, era un mozaic etnic ce includea armeni, osetieni, evrei și tătari. Pe aceste meleaguri, marcate de o sărăcie lucie și de lipsa perspectivelor, a crescut Iosif Vissarionovici.

Copilăria între bătăi și „experimentul” ciocolata

Sărăcia s-a instalat rapid când Vissarion a căzut în patima alcoolismului. Acesta risipea puținii bani ai familiei prin crâşme pe „ciacia” (distilat de tescovină), lăsându-și soția și copilul în foamete. În acest context, violența a devenit parte din rutina zilnică.

Vecinii din Gori îşi aminteau bătăile cumplite aplicate micului Soso. Un moment definitoriu a fost cel în care Soso i-a cerut tatălui bani pentru culori, deoarece îi plăcea să picteze. Beat fiind, Vissarion i-a aruncat o monedă, iar când copilul a cerut mai mult, tatăl a aruncat cu un ciocan după el, ratându-l la mică distanță.

Timp de 5 ani, Vissarion şi-a abandonat familia, plecând în Tbilisi fără semn de viaţă. Keke a fost nevoită să muncească ca spălătoreasă pentru profesorii lui Soso, câştigând doar 10 ruble pe lună pentru a-și întreține fiul.

Brațul țeapăn: prețul abuzului din Tbilisi

„Soso, învăţa bine, dar tatăl său, Vissarion, l-a luat ca să-l înveţe cizmărie. M-am opus cât am putut, dar până la urmă soţul meu s-a impus”, mărturisea mama lui Stalin.

La vârsta de 10 ani, Stalin a fost răpit practic de tatăl său și dus în Tbilisi pentru a lucra ca ucenic la fabrica de papuci. Acolo, a îndurat abuzuri de nedescris din partea tatălui beţiv. În urma acestor corecţii dure aplicate în mahalaua muncitorească, Stalin a rămas cu o dizabilitate fizică permanentă: braţul stâng ţeapăn şi puţin mai scurt.

Salvarea a venit tot de la Keke. Cu ajutorul unei cunoştinţe bogate şi apelând la poliţie pentru a-l aresta pe Vissarion, mama a reușit să-l smulgă pe Soso din Tbilisi și să-l aducă înapoi în Gori. Se spune că brutalitatea tatălui venea și din halucinațiile cauzate de băutură, acesta fiind convins că Soso nu este fiul său biologic.

Un detaliu care subliniază profunzimea traumei este discrepanța dintre realitatea medicală și cea oficială: în fotografiile retușate de aparatul de propagandă al Kremlinului, brațul țeapăn al lui Stalin era întotdeauna mascat prin poziționări strategice sau editări brute. Această nevoie obsesivă de a ascunde „urma” tatălui său demonstrează că, la vârful puterii sale, liderul URSS se simțea încă vulnerabil în fața amintirii bătăilor din mahalaua cizmarilor.

De la vocea de aur la „Testul lui Dumnezeu”

Deși tatăl dorea să facă din el un cizmar, Keke visa să-l vadă preot. Soso era un elev de excepție, remarcându-se prin inteligență și o voce superbă de tenor în corul bisericii. Timp de 4 ani, la şcoala bisericească din Gori, a studiat:

• Limbi: Rusa (vorbită cu accent gutural), Georgiana (citit/scris), Greaca și Latina;
• Științe: Matematică, Geografie și Istorie.

Și-a continuat studiile la seminarul teologic din Tbilisi, fiind considerat mult mai educat decât alți dictatori, precum Adolf Hitler. Totuși, la 15 ani, a avut loc ruptura definitivă de divinitate.

Provocat de dileme existențiale, Soso și un coleg au decis să-l pună la încercare pe Dumnezeu: au luat împărtăşania fără să postească, sfidând avertismentul că vor fi nimiciţi de trăsnet. Când nu s-a întâmplat nimic, Stalin a concluzionat că religia este o minciună. L-a citit pe Karl Marx, a înlocuit creștinismul cu marxismul și a intrat în sfera ilegalității, schimbându-și viața definitiv.

Moștenirea traumei: cum a devenit victima un torționar

Relaţia cu tatăl său şi teroarea la care a fost supus l-au marcat pe Stalin până la sfârșitul vieții. Traumele au fost „arhivate” în subconștient și refulate sub formă de cruzime politică:

1. Judecăți Publice: ca lider, Stalin organiza compulsiv procese în care băieții abuzați cereau pedepse severe pentru tații lor. Din punct de vedere clinic, comportamentul adultului Stalin oglindește fenomenul de „Identificare cu Agresorul”. Nu este o coincidență faptul că sistemul de teroare pe care l-a perfecționat funcționa exact ca modelul tatălui său: o pedeapsă imprevizibilă, disproporționată și bazată pe o suspiciune paranoidă. Stalin nu a condus Rusia ca un politician, ci ca un cizmar care încerca să repare o lume pe care o percepea la fel de „defectă” și „nesupusă” ca el însuși în ochii lui Beso.
2. Cultul lui Pavlik Morozov: a transformat în erou național un tânăr care și-a denunțat tatăl, premiind simbolic gestul pe care el nu l-a putut duce la capăt în copilărie.

Vissarion Djugaşvili a lăsat în urmă un fiu plin de ură și rușine, o „greu povară de amintiri amare” care a fost descărcată asupra întregii umanități prin decenii de teroare bolșevică. Stalin a demonstrat că un copil abuzat într-un atelier de cizmărie poate deveni arhitectul unui sistem care a ucis milioane de oameni, transformând propria suferință în politică de stat.