Dacă un astronaut ar muri pe Lună, ce s-ar întâmpla cu corpul său?

Atunci când mori pe Pământ, în general știi ce se va întâmpla cu corpul tău, chiar dacă preferi să nu te gândești la asta. Dar ce s-ar întâmpla dacă un astronaut ar muri pe Lună sau în drum spre Lună?

Deși NASA nu își dorește să contemple astfel de scenarii, agenția spațială are planuri bine stabilite pentru gestionarea unui deces în spațiu. Potrivit astronautului și fostului comandant al Stației Spațiale Internaționale (ISS), Chris Hadfield, NASA desfășoară chiar și „simulări ale morții”, în care astronauții analizează aceste situații ipotetice.

„Dacă cineva ar muri în timpul unei EVA (activități extravehiculare), l-aș aduce mai întâi în interiorul sasului. Cel mai probabil, l-aș lăsa în costumul presurizat; corpurile se descompun mai rapid în costum, dar nu vrem să simțim miros de carne în putrefacție sau gaze – nu este igienic. Prin urmare, păstrăm corpul în costum și îl depozităm într-un loc răcoros de pe stație.”, a explicat Hadfield, bazându-se pe concluziile sale din cadrul acestor exerciții.^[sursa]

Ce s-ar întâmpla dacă un astronaut ar muri în spațiu

Pe Stația Spațială Internațională, această problemă ar putea fi rezolvată relativ rapid: corpul ar fi depozitat temporar într-o zonă mai rece a stației, urmând, cel mai probabil, să fie transportat înapoi pe Pământ – o operațiune ce ar putea deveni una dintre cele mai spectaculoase „procesiuni funerare” din istoria omenirii.

„Dispunerea finală a rămășițelor este responsabilitatea Biroului de Program al ISS, care decide modul în care acestea vor fi gestionate. În cazul unui deces la bordul ISS, opțiunile includ returnarea rămășițelor pe Pământ, aruncarea acestora pe o traiectorie de eliminare sau reintrarea distructivă în atmosferă.”, subliniază NASA într-un ghid oficial.

Desigur, dorințele exprimate anterior de echipaj ar fi luate în considerare în astfel de cazuri. Totuși, pentru misiuni mai lungi – cum ar fi cele către Marte – ar putea fi necesare soluții complet diferite.

O altă opțiune ar fi aruncarea corpului în spațiu, transformând un fost coleg într-un fragment de resturi spațiale potențial periculoase. Totuși, această soluție contravine unui acord al ONU privind reducerea deșeurilor spațiale, ceea ce ar putea transforma un moment solemn într-un incident internațional.

O alternativă mai pragmatică, propusă de o echipă de cercetare sprijinită de NASA, implică utilizarea unui braț robotizat de pe exteriorul navei spațiale. Cadavrul ar fi plasat într-un sac special și atașat la brațul robotizat. În condițiile extreme ale spațiului, corpul ar îngheța rapid, iar brațul ar vibra sacul timp de aproximativ 15 minute, reducând rămășițele la fragmente mici. Vaporii de apă ar fi evacuați printr-un orificiu de ventilație, iar ceea ce rămâne – aproximativ 25 de kilograme de resturi solide – ar fi depozitat cu grijă pentru a fi adus pe Pământ.

„Totul la bordul unei nave spațiale trebuie să fie extrem de eficient din punct de vedere al greutății și spațiului. Dacă ai un cadavru de dimensiuni naturale, unde îl vei păstra?”, a explicat Susanne Wiigh-Masak, reprezentanta companiei de înmormântare ecologică Promessa, într-un interviu pentru Vice.^[sursa]

Pentru astfel de situații, echipajul ar trebui să dispună de un număr exact de saci pentru cadavre, egal cu numărul membrilor echipajului, minus unul. Wiigh-Masak a subliniat ironic: „Sacul suplimentar nu se poate umple singur.”

Dar ce se întâmplă dacă un astronaut ar muri pe Lună?

În acest caz, procedurile sunt mult mai puțin clare. Cel mai probabil, decizia ar depinde de o discuție între astronauții aflați în misiune și echipa de la sol, ținând cont de dorințele exprimate anterior de astronautul decedat. NASA este extrem de precaută în privința contaminării altor corpuri cerești din sistemul solar, iar o opțiune preferată ar fi incinerarea rămășițelor pentru a elimina orice urmă de microbi proveniți de pe Pământ – în cazul în care acestea nu pot fi aduse înapoi de echipaj.

Dacă repatrierea nu este posibilă – să presupunem că întregul echipaj a suferit un incident fatal – este posibil ca rămășițele să fie îngropate sau lăsate pe suprafața Lunii.

Dacă trupul rămâne pe suprafața Lunii, procesul de descompunere va fi cu totul diferit față de cel de pe Pământ. În timpul zilei lunare, bacteriile din interiorul corpului ar începe să-l descompună, presupunând că costumul de astronaut este intact și sigilat. Totuși, acest proces ar fi scurt și ineficient, deoarece apa din organism s-ar evapora rapid în vidul aproape complet al Lunii.

Pe măsură ce vine noaptea lunară, care durează aproximativ 14 zile terestre, temperaturile extrem de scăzute ar îngheța corpul, oprind complet activitatea bacteriană – dacă aceasta nu fusese deja stopată. Fără bacterii care să contribuie la descompunere, țesuturile moi ar rămâne conservate, transformând corpul într-o „mumie lunară”.

Fără protecția oferită de atmosfera și magnetosfera terestră, radiațiile cosmice ar contribui la degradarea corpului, dar acest proces s-ar desfășura pe o perioadă extrem de lungă de timp. Este posibil ca oasele să rămână intacte și să fie descoperite peste zeci de milioane de ani.

Variațiile extreme de temperatură de pe Lună, care oscilează între 127°C în timpul zilei și -173°C noaptea, ar avea un efect suplimentar asupra corpului. Aceste fluctuații ar putea provoca ruperea treptată a țesuturilor și a structurii corpului, în urma înghețării și dezghețării repetate.

Îngroparea pe Lună ar oferi o anumită protecție împotriva radiațiilor de suprafață, însă temperaturile extrem de scăzute și constante ar păstra rămășițele mumificate intacte pentru o perioadă semnificativă de timp.

În concluzie, dacă aveți de ales, este probabil mai bine să muriți pe Pământ, unde gestionarea rămășițelor nu reprezintă un coșmar logistic pentru agențiile spațiale.