Este o întrebare pe care o punem – adesea urlând în gând la ora 2 dimineața – toți cei care am fost vreodată nevoiți să împărțim patul cu o drujbă umană: cum naiba poți să dormi cu zgomotul ăsta?! Ei bine, avem răspunsul – sau, mai bine zis, răspunsurile.
În primul rând, să clarificăm un aspect: uneori, persoana care sforăie chiar se trezește singură. „Unii sforăitori se trezesc din cauza propriului zgomot, alții nu. Pentru cei care se trezesc din cauza sforăitului, perturbarea durează doar câteva secunde.”, a explicat Manish Shah, medic generalist și dentist la Sydney Center for TMJ and Sleep Therapy.
Există cazuri în care cei care sforăie sunt conștienți de aceste întreruperi. Un studiu din 2022 a descoperit că subiecții erau conștienți de cel puțin patru sau cinci treziri pe noapte cauzate de propriul vacarm. Totuși, realitatea este că au loc mult mai multe treziri care trec neobservate. Persoanele care suferă de apnee în somn – o afecțiune care se manifestă aproape întotdeauna prin sforăit extrem – pot fi trezite de zeci sau chiar sute de ori pe parcursul unei singure nopți.
Dovezile științifice susțin acest lucru. Mai multe cercetări au confirmat că sforăitorii au cicluri de somn mult mai fragmentate, iar un studiu din 2013 a relevat un detaliu interesant: cei care sforăie experimentează mai puține „micro-treziri” atunci când poartă dopuri pentru urechi.
Cu toate acestea, s-ar putea argumenta că aceste treziri minore nu contează cu adevărat. La urma urmei, majoritatea acestor perturbări nici măcar nu trezesc persoana complet. „Persoana care sforăie poate adormi la loc imediat. Mulți dintre ei nici măcar nu-și amintesc că s-au trezit. Sunt încă într-o stare de somn când apare perturbarea și nu își amintesc nimic dimineața.”, a observat Shah.
De ce oamenii care sforăie nu se trezesc singuri iar creierul ignoră zgomotul
Deci, de ce partenerul tău de pat nu este ținut treaz la fel de mult ca tine de simfonia nazală pe care o produce? A doua parte a răspunsului se rezumă la modul fascinant în care funcționează creierul nostru.
Deși auzim sunete în timp ce dormim, o parte a creierului numită talamus filtrează orice este considerat „de importanță redusă”. Acesta este motivul pentru care ne putem obișnui cu zgomotul traficului de pe stradă sau cu sunetele ambientale produse de familie sau colegi de apartament în alte camere. Totuși, o alarmă de incendiu sau cineva care ne strigă numele ne-ar trezi instantaneu.
Exact ca în cazul zgomotului de trafic, creierul nostru este, practic, obișnuit cu sunetul propriului sforăit. Este mereu prezent și, cel mai important, provine de la noi – așa că subconștientul nostru știe că nu reprezintă o amenințare importantă.
„Sunetul sforăitului pe care îl produci este filtrat, deoarece urechile și întregul tău sistem sunt obișnuite cu acel sunet. Creierul tău acordă prioritate odihnei, așa că nu va declanșa trezirea corpului, chiar și în prezența zgomotului.”, a explicat Shah.
Soluții pentru a reduce sforăitul
Vestea bună, dacă ești cel ținut treaz noaptea, este că problema are soluții. De fapt, există mai multe abordări.
Pentru a reduce volumul, „poți încerca să dormi pe o parte – oricare dintre ele – și apoi, eventual, să dormi cu capul ridicat”, a sfătuit Virginia Skiba, neurolog și medic specialist în medicina somnului la Henry Ford Medical Center, în 2024. Poziția de evitat este dormitul pe spate. „Gravitația lucrează împotriva ta”, a explicat Skiba, sugerând că orice tactică ce te-ar putea trezi dacă te întorci pe spate poate opri sforăitul înainte chiar să înceapă.
Un lucru pe care nu ar trebui să-l faceți sub nicio formă este să ignorați sforăitul – deși, pentru partenerii disperați, ignorarea este oricum imposibilă. Dacă zgomotul este un semn al apneei în somn, pot exista consecințe grave: hipertensiune arterială, atacuri de cord, accidente vasculare cerebrale și diabet. Pe termen scurt, vă poate face să vă simțiți permanent amețit și obosit.
Din păcate, tratamentul standard pentru această afecțiune este un aparat pentru apnee în somn, cunoscut sub numele de CPAP. Deși versiunile moderne ale acestor dispozitive nu sunt excesiv de zgomotoase – produc aproximativ 30 de decibeli, comparabil cu o șoaptă ușoară – sunetul lor este constant. Dar, hei, măcar talamusul tău ar trebui să decidă în cele din urmă că și acest sunet este o prioritate scăzută și să te lase să dormi. Nu-i așa?
