De ce plățile digitale ne fac să cheltuim mai mult? Știința „banilor invizibili”

Dacă ai simțit vreodată că bugetul tău se evaporă inexplicabil de când ai trecut la plățile cu telefonul sau cardul, nu este doar o impresie. Știința confirmă: modul în care plătim ne influențează direct dorința de a scoate mai mulți bani din buzunar. Un nou sondaj realizat pe un eșantion de peste 1.200 de consumatori subliniază o realitate inconfortabilă: plățile digitale ne fac să cheltuim mult mai mult decât am face-o dacă am folosi bancnote fizice.

Această schimbare transformă achizițiile banale în momente în care autocontrolul slăbește discret, mult înainte ca noi să observăm „gaura” din buget.

Slăbirea reținerii prin „tap and go”

Erodarea controlului apare exact în momentul tranzacției. Când experiența fizică de a înmâna banii este înlocuită de o simplă atingere a ecranului sau de un clic, ceva se schimbă în psihologia noastră. Cercetătorii de la Universitatea Shenzhen (SZU), sub coordonarea lui Safeer Ullah Khan, au documentat modul în care plățile digitale remodelează alegerile zilnice.

În cazul achizițiilor de rutină, aceeași tranzacție pare „mai ieftină” atunci când banii rămân invizibili, chiar dacă prețul final este identic. Această prăpastie între actul plății și senzația costului îi determină pe experți să analizeze de ce metodele digitale exercită o atracție atât de mare asupra impulsurilor noastre.

Ce spun datele despre plățile digitale: prejudecăți și impulsuri

Analiza răspunsurilor celor 1.208 participanți a dezvăluit diferențe majore între plățile actuale și cele pe care oamenii se așteaptă să le facă în viitor. Studiul a legat aceste rezultate de așa-numitele „prejudecăți de plată” – impulsuri previzibile care distorsionează percepția asupra cheltuielilor.

Cercetătorii au monitorizat comportamentul raportat în raport cu planurile de viitor, concluzionând că simpla tranziție către metode digitale poate stimula cheltuielile chiar și atunci când veniturile rămân perfect stabile.

Psihologia „Contabilității Mentale”

Majoritatea oamenilor nu privesc banii ca pe un fond comun, ci îi împart în „sertare” psihologice. Acest fenomen, numit „contabilitate mentală” într-un articol clasic din 1985, ne face să tratăm diferit o factură de alimente (necesitate) față de un bilet la cinema (opțional), chiar dacă bugetul total este același.

Problema este că plățile digitale amestecă aceste categorii. Fără impactul fizic al banilor care părăsesc portofelul, barierele dintre ce este necesar și ce este un moft devin poroase.

De la carduri de credit la portofele mobile

Efectul nu este complet nou, dar s-a intensificat. Încă din anul 2001, studiile arătau că utilizarea cardurilor de credit crește disponibilitatea de a plăti cu până la 100%. Deoarece factura sosește mult mai târziu, decizia de cumpărare pare complet separată de actul de a renunța la bani.

Astăzi, plățile prin smartphone, cu carduri salvate și completare automată, elimină și ultimele obstacole care ar putea încetini o decizie impulsivă. În schimb, numerarul ne obligă să vedem fizic cum bancnotele ne părăsesc mâinile, făcând costul imposibil de ignorat. Atunci când banii sunt mai puțin tangibili – chiar și prin simpla apariție a unui logo de card – transparența plății scade, iar cheltuielile cresc.

Există însă și persoane care rămân imune la această capcană. Studiul a legat reziliența lor de „Alfabetizarea Financiară Digitală” (DFL). Conform definiției OCDE, DFL reprezintă cunoașterea modului în care serviciile digitale funcționează în siguranță.

Utilizatorii cu un nivel ridicat de DFL tind să cheltuiască mai puțin deoarece urmăresc mai atent soldurile, comisioanele și calendarul plăților. Această atenție nu elimină riscul, dar transformă impulsul automat într-o alegere conștientă.

Rolul guvernelor și al designului de aplicații

Politicile publice joacă și ele un rol, deoarece modul în care autoritățile promovează aceste instrumente le face să pară „normale” și sigure. „Constatările noastre dezvăluie că DFL moderează profund relația între plăți și cheltuieli, în timp ce sprijinul guvernamental influențează doar adoptarea lor”, notează Khan.

Vestea bună este că tehnologia care facilitează cheltuielile poate fi folosită și pentru a le limita. Funcții precum actualizarea soldului în timp real sau avertismentele de buget adaugă „fricțiune” – forțând creierul să proceseze costul înainte de a confirma plata. Fără aceste semnale, comoditatea ne împinge spre un automatism financiar unde daunele devin vizibile abia la extrasul de cont de la finalul lunii.

Limitele studiului și concluzii

Deși concluziile sunt consistente, cercetătorii avertizează că studiul se bazează pe autoevaluări, ceea ce poate estompa amploarea reală a fenomenului. De asemenea, factorii culturali și accesul la servicii bancare pot influența rezultatele. Cu toate acestea, mesajul este clar: momentul plății este critic.

Pentru a evita cheltuielile excesive fără a renunța la comoditate, soluția pare a fi o combinație între creșterea alfabetizării financiare, un design de aplicații care oferă feedback clar și măsuri de protecție a consumatorilor.

Studiul a fost publicat în International Journal of Finance & Economics.