Sondele Voyager sunt, fără îndoială, legende. După aproape 50 de ani de când plutesc prin vidul cosmic, aceste relicve ale ingeniozității umane au devenit primii noștri emisari în spațiul interstelar. Voyager 1 se află acum la aproape o zi-lumină de casă. Și partea cea mai nebunească? Comunică cu noi folosind un transmițător de 23 de wați. Ca să înțelegeți, becul din cuptorul vostru cu microunde are, probabil, mai multă putere.
Și totuși, pe măsură ce aceste nave incredibile se îndepărtează, semnalul lor devine din ce în ce mai slab. Asta e fizică elementară. Dar cât de departe ar putea ajunge înainte ca semnalul lor să se piardă complet în zgomotul de fond al Universului? Răspunsul, conform unui nou studiu, este absolut uluitor.
Un ecou care va dura 17.000 de ani
Chiar și cu tehnologia actuală, am putea detecta semnalul firav al sondelor Voyager până la o distanță de 0,97 ani-lumină (sau 354 de zile-lumină). Având în vedere viteza amețitoare a lui Voyager 1 de 61.500 de kilometri pe oră, ar mai avea de călătorit încă 17.000 de ani pentru a ajunge la acea distanță. Desigur, bateria sa nucleară va fi cedat cu mult timp înainte, dar calculul rămâne o dovadă incredibilă a capacităților noastre.
Dar aici povestea devine cu adevărat interesantă. Această cercetare nu este doar despre urmărirea propriilor noastre nave spațiale. Este despre ceva mult mai mare: cât de detectabili suntem noi pentru oricine altcineva ar putea asculta.
Informația provine dintr-o lucrare a Dr. Sofia Sheikh, un cercetător specializat în detectarea „tehnosemnăturilor”. Acestea sunt, practic, dovezile existenței unei civilizații avansate: de la structuri gigantice precum sferele Dyson, la poluarea atmosferică pe o exoplanetă sau, cel mai relevant pentru noi, semnale de telecomunicații.
Timp de decenii, programul SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) s-a concentrat pe ascultarea unor astfel de semnale. Logica era simplă: dacă noi „scurgem” semnale radio în spațiu, poate o fac și alții. Dar cercetările recente întorc oglinda spre noi.
Telefonul tău, un far interstelar
O altă cercetare, condusă de Ramiro Caisse Saide de la Universitatea din Manchester, a calculat exact cât de zgomotoși suntem. Rezultatele sunt șocante. O civilizație extraterestră cu un telescop similar cu viitorul Square Kilometer Array ar putea detecta semnalele generate de turnurile noastre de telefonie mobilă de la o distanță de 10 ani-lumină.
Dacă ne concentrăm pe semnalele mult mai puternice ale radarelor de aeroport, această distanță crește la un incredibil 200 de ani-lumină.
„Avem tehnologia și producem emisiile radio. Vrem să înțelegem dacă o civilizație cu suficientă tehnologie ar putea detecta propriile noastre emisii radio,” a declarat Saide pentru IFLScience.
Studiul lui Sheikh, publicat în The Astronomical Journal, merge și mai departe. Emisiile Deep Space Network – rețeaua de antene gigantice pe care NASA o folosește pentru a comunica cu exploratorii săi robotici – ar putea fi detectate de la 65 de ani-lumină distanță. În acest volum de spațiu se află câteva mii de sisteme stelare. Statistic vorbind, este posibil ca cineva de acolo să știe deja că suntem aici.
Așa că, data viitoare când vă uitați la cerul nopții, gândiți-vă la asta: nu suntem doar niște observatori tăcuți. Suntem o civilizație radio-activă, care își transmite neintenționat prezența în toate direcțiile. Am petrecut o jumătate de secol ascultând, dar poate că adevărata poveste este că, de tot atâta timp, noi suntem cei care emitem.