Care ar fi soluția supremă pentru problemele energetice ale unei civilizații avansate? Unul dintre răspunsuri îl reprezintă sfera Dyson. Renumitul fizician americano-britanic Freeman Dyson a propus ideea unei structuri colosale formată din panouri solare care să înconjoare complet o stea, captând întreaga energie produsă de aceasta.
În acest articol
O echipă de cercetători a analizat 5 milioane de stele din Calea Lactee și a identificat 7 candidate care ar putea avea astfel de „sfere Dyson”.
„Trebuie să ne așteptăm ca, după câteva mii de ani de la intrarea într-o etapă de dezvoltare industrială, orice specie inteligentă să ajungă să construiască o biosferă artificială care să înconjoare complet steaua mamă.”, a scris Dyson într-un studiu din anul 1960, în care a explicat pentru prima oară acest concept.[sursa]
Deși Dyson, profesor emerit la Institutul de Studii Avansate din Princeton, New Jersey, este asociat cu această idee, conceptul nu era în totalitate nou. Structurile care înconjoară stele au apărut prima dată în romanul științifico-fantastic „Star Maker”, scris de Olaf Stapledon în anul 1937. Însă, ideea a căpătat renume datorită lui Dyson, considerat de unii colegi din comunitatea științifică drept demn de un Premiu Nobel la începutul carierei sale. Cu toate acestea, Dyson a subliniat ulterior că o „sferă Dyson” ar fi, de fapt, o „colecție dispersată sau un roi de obiecte care orbitează independent în jurul stelei.”
În cercetarea sa, Dyson a explicat că astfel de structuri ar emite căldură reziduală, detectabilă sub formă de radiație infraroșie. El a sugerat că una dintre metodele eficiente de a descoperi viața extraterestră ar putea fi căutarea acestui produs secundar al sferelor Dyson. Cu toate acestea, el a avertizat că radiația infraroșie singură nu este un indicator definitiv al existenței inteligenței extraterestre și că un motiv major pentru investigarea acestor surse ar fi descoperirea unor noi tipuri de obiecte astronomice naturale.
„Oamenii de știință (la acea vreme) au fost receptivi nu atât la posibilitatea existenței civilizațiilor extraterestre, cât la ideea că căldura reziduală ar putea fi un bun indicator al locurilor care necesită investigații suplimentare”, a explicat George Dyson, autor și specialist în tehnologie, unul dintre cei șase copii ai lui Freeman Dyson. „Ar fi mult mai rentabil să căutăm direct forme de viață inteligentă, dar tehnologia acestora este singurul lucru pe care avem șanse să-l depistăm”, a adăugat Dyson senior.
Căutarea sferelor Dyson în Calea Lactee
În anii ’60, nu exista nicio modalitate practică de a căuta sfere Dyson în spațiu, însă în ultimele decenii, numeroși cercetători au explorat această posibilitate. Printre aceștia se numără echipa de la SETI Institute, o organizație nonprofit dedicată căutării formelor de viață extraterestre, și cercetătorii de la Fermi National Accelerator Laboratory (Fermilab).
Un nou studiu, publicat în jurnalul ştiinţific Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, a analizat 5 milioane de stele din Calea Lactee și a identificat șapte candidate care ar putea avea sfere Dyson – o descoperire ce a generat numeroase speculații și teorii alternative.[studiu]
Autorii studiului au căutat în mod specific radiații infraroșii în apropierea acestor stele, semnale care nu puteau fi explicate prin alte fenomene cunoscute. „Până acum, avem șapte surse care emit radiații infraroșii și nu știm de ce, ceea ce le face să iasă în evidență.”, a declarat Matias Suazo, autorul principal al studiului și doctorand la Departamentul de Fizică și Astronomie al Universității Uppsala din Suedia. Suazo a subliniat că, deși aceste stele sunt candidați interesanți, nu există nicio dovadă clară că ar avea sfere Dyson în jurul lor.
„Ne este dificil să găsim o explicație pentru aceste surse deoarece nu avem suficiente date pentru a determina cauza exactă a strălucirii în infraroșu. Este posibil să fie sfere Dyson, dar ar putea fi și altceva.”, a adăugat Suazo.
Sfera Dyson: posibilități și provocări tehnologice
Printre cauzele naturale care ar putea explica aceste emisii infraroșii se numără o aliniere nefericită în timpul observațiilor (cum ar fi o galaxie de fundal suprapusă peste o stea), coliziuni planetare care generează resturi sau faptul că unele stele sunt tinere și încă înconjurate de discuri de resturi fierbinți, din care se vor forma planete.
Toate cele 7 stele identificate sunt pitici roșii, un tip de stea des întâlnit în galaxia noastră. Acestea sunt mai puțin strălucitoare și mai mici decât Soarele, ceea ce complică observațiile suplimentare. Nu se știe, deocamdată, dacă aceste stele au planete care orbitează în jurul lor. Cu toate acestea, multe dintre miile de exoplanete descoperite până acum se află pe orbite în jurul unor pitici roșii, ceea ce face ca aceste stele să fie candidați viabili pentru susținerea vieții, conform NASA.
Un alt studiu recent, publicat în luna martie și bazat pe aceleași date, a identificat 53 de stele cu anomalii infraroșii, însă nu toate aceste stele sunt considerate candidate pentru sferele Dyson. „Am găsit 53 de anomalii care nu pot fi explicate în mod clar, dar nu putem spune că toate sunt posibile sfere Dyson, deoarece nu ne-am concentrat exclusiv pe acest aspect.”, a explicat Gabriella Contardo, cercetătoare la Școala Internațională pentru Studii Avansate din Trieste, Italia, și autoare principală a studiului.
Utilizarea sferelor Dyson: energie nelimitată și călătorii interstelare
Dacă sferele Dyson ar exista, la ce ar putea fi folosite? „Dacă ne imaginăm că am avea la dispoziție energia produsă de Soare în fiecare secundă, am putea realiza lucruri fără precedent.”, a explicat Suazo, sugerând că astfel de structuri ar putea permite călătorii interstelare și chiar relocarea întregului sistem solar într-o altă regiune a spațiului.
Tehnologia și resursele necesare pentru construirea unor astfel de megastructuri depășesc însă cu mult capacitățile actuale ale civilizației umane. „Sunt atât de mari încât toate resursele disponibile pe Pământ nu ar fi suficiente pentru a le construi. Freeman Dyson a menționat că ar trebui să dezmembrăm întreaga planetă Jupiter pentru a obține materia primă necesară.”, a explicat Suazo.
