În anul 1481, Europa răsufla ușurată, dar și îngrozită: legendarul Vlad Țepeș nu mai era. În locul său, într-o epocă în care tronul se câștiga cu tăișul sabiei, a urcat un om care, până atunci, își petrecuse nopțile în genunchi, rugându-se.
Numele său de mirean era Petru. Lumea îl va cunoaște însă ca Vlad Călugărul, singurul preot din istoria noastră care a lăsat cădelnița pentru a ridica sceptrul puterii.
Vlad Călugărul: de la chilia tăcută la zgomotul tronului
Născut în 1425 în Transilvania, nepot al lui Mircea cel Bătrân și fiu al lui Vlad Dracul, acest domnitor părea sortit uitării. În timp ce frații săi vitregi, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos, se luptau pentru supremație între otomani și creștini, el a ales calea monahală sub numele de Pahomie.
Istoricii moderni suspectează că această „retragere” nu a fost doar una spirituală, ci o strategie magistrală de supraviețuire. Într-o familie în care frații se eliminau reciproc, un călugăr nu reprezenta o amenințare. Până când istoria a decis altfel.
„A fost în tinerețe călugăr, după aceea și preot și egumen în mănăstire. După aceea s-a răspopit și s-a ridicat la domnie și s-a însurat.” — Letopisețul Cantacuzinesc
Diplomatul din umbră: cum a păstrat tronul timp de 13 ani
Dacă Vlad Țepeș a condus prin teroare, Vlad al IV-lea a condus prin echilibru. Într-o perioadă în care domniile durau adesea doar câteva luni, el a reușit să rămână la putere timp de 13 ani (1482-1495).
Secretul lui? O diplomație de „dublu agent” pe care marii analiști politici de astăzi ar studia-o cu uimire:
- Oficial: menținea o relație cordială cu Poarta Otomană pentru a evita invaziile.
- Subversiv: informa în secret Moldova și Transilvania despre planurile de atac ale turcilor.
- Cultural: a fost un spirit renascentist, corespondând cu regii Franței și Spaniei și ctitorind zeci de lăcașuri de cult.
Misterul mormântului pierdut: descoperirea din 2005
Timp de peste jumătate de mileniu, locul de odihnă al „Voievodului Călugăr” a rămas o enigmă. Totul s-a schimbat în vara anului 2005, când o echipă de arheologi, condusă de Spiridon Cristocea, a făcut o descoperire uluitoare la Mănăstirea Glavacioc.
Sub o piatră de mormânt datată mult mai târziu, în anul 1704, experții au găsit osemintele domnitorului. Inscripția în slavonă a confirmat, în sfârșit, că cel care a clădit schitul Babele și a întărit Cetatea Târgoviștei se întorsese acasă, în ctitoria sa de suflet.
O moștenire lăsată în 30 de sate
Vlad Călugărul nu a lăsat în urmă doar biserici, ci și o structură socială solidă. A construit 15 mănăstiri și a întemeiat 30 de sate, asigurând o stabilitate economică rară în secolul al XV-lea.
S-a căsătorit cu Maria Palaiologina, o descendentă a ultimei dinastii bizantine, lăsând în urmă fii care aveau să devină, la rândul lor, domnitori (Radu cel Mare).
Într-o lume care glorifică forța brută, Vlad al IV-lea ne amintește că reziliența tăcută este, de multe ori, mai puternică decât asediul. Acesta nu a fost doar „fratele lui Țepeș”, ci arhitectul unei păci necesare, dovedind că uneori, pentru a salva o țară, trebuie să știi când să te rogi și când să negociezi.
