Duminica Tomii – ce reprezintă, ce tradiţii şi superstiții se țin în prima duminică după Paşte

Imediat după explozia de bucurie a Învierii Domnului, calendarul creștin-ortodox marchează un moment de profundă reflecție și rezonanță spirituală: Duminica Tomii. Prima duminică după Paște, cea care încheie Săptămâna Luminată și care în anul 2025 cade pe 27 aprilie, nu este doar o simplă zi în calendar, ci o poartă către înțelegerea complexității credinței, împletită cu tradiții populare ce par desprinse din negura timpului.

Duminica Tomii: semnificația unei întâlniri transformatoare

Aflată sub aura luminoasă a Paștelui – sărbătoarea fundamentală a creștinismului, ce celebrează biruința vieții asupra morții prin Învierea lui Iisus Hristos – Duminica Tomii adaugă o nuanță aparte acestui timp sacru. În timp ce Paștele este însăși temelia credinței, promisiunea vieții veșnice pentru cei ce cred, Duminica Tomii ne confruntă cu drumul, uneori anevoios, către această credință. În biserici, atmosfera este una de continuare a sărbătorii, slujba Utreniei amintind de evenimentele petrecute acum aproape două milenii.

Ziua este dedicată, așa cum îi spune și numele, Apostolului Toma. Evangheliile ne relatează momentul definitoriu: la opt zile după Înviere, Iisus se arată din nou ucenicilor Săi, adunați într-o casă cu ușile încuiate. De data aceasta, Toma, care absentase la prima arătare și refuzase să creadă mărturia celorlalți apostoli, este prezent.^[sursa]

Momentul este de o intensitate dramatică. Iisus, cunoscând frământarea lui Toma, îl invită direct să își risipească îndoielile: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios.” Confruntat cu dovada palpabilă a Învierii – semnele cuielor și rana lăsată de suliță – Toma are revelația care îi va schimba viața. Scepticismul se topește în fața miracolului, iar apostolul rostește cuvintele devenite celebre, o mărturisire puternică a credinței regăsite: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Astfel, Duminica Tomii devine o celebrare nu doar a Învierii, ci și a parcursului uman către credință, o explorare a tensiunii dintre îndoială și certitudine, dintre rațiune și revelație. Este o invitație la introspecție, la analiza propriei relații cu divinitatea și la consolidarea legăturilor comunitare în spiritul adevărului căutat și asumat.

Ecourile îndoielii lui Toma

Atitudinea inițială a lui Toma, refuzul său de a accepta Învierea fără dovezi concrete, a lăsat o amprentă durabilă în limbaj și cultură. Expresia „Toma Necredinciosul” a ajuns să desemneze persoana sceptică prin excelență, cea care are nevoie de o confirmare personală, directă, înainte de a accepta un adevăr.

Episodul, așa cum este surprins în Evanghelia după Ioan, rămâne o piatră de temelie pentru înțelegerea acestei zile:

”Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”

Interesant este, așa cum observă exegeții biblici (și cum este menționat și pe Wikipedia), că textul evanghelic nu specifică explicit dacă Toma a atins efectiv rănile Mântuitorului. Tradiția iconografică și artistică, mai ales înainte de Reforma Protestantă, a înclinat spre reprezentarea atingerii, o interpretare păstrată de mulți teologi catolici, în timp ce în spațiul protestant s-a argumentat adesea că simpla vedere și invitația divină au fost suficiente pentru a declanșa mărturisirea de credință.

Tradiții ce poartă dorul și amintirea

Dar Duminica Tomii nu vibrează doar în scripturi și teologie; ea prinde viață în obiceiuri populare pitorești, multe dintre ele purtând amprenta profundă a cultului strămoșilor.

În această zi, credincioșii continuă să meargă la biserică, aducând cu ei coșuri cu ouă roșii și colaci. După ce preotul le sfințește, un obicei străvechi, încă păstrat în unele zone, spune că aceste daruri, așezate în mici coșulețe alături de lumânări aprinse, sunt lăsate să plutească pe ape curgătoare. Gestul simbolic are o semnificație aparte: se crede că darurile vor ajunge astfel „pe lumea cealaltă”, la sufletele celor adormiți, ca o veste a Învierii și o mângâiere.

Această dimensiune comemorativă este accentuată de apropierea Paștelui Blajinilor (numit și Paștele Morților), sărbătorit a doua zi, în lunea de după Duminica Tomii. Întregul complex de ritualuri din aceste zile este văzut în credința populară ca având puterea de a aduce alinare sufletelor celor plecați și chiar de a contribui la iertarea păcatelor săvârșite de aceștia în timpul vieții.

În Banat, de pildă, tradiția pomenilor date pe apă este încă vie. Femeile, în special cele mai în vârstă, pregătesc ouăle roșii în ajun, iar copiii meșteresc coșulețe din ramuri tinere de alun sau salcie, în care vor fi așezate ofrandele menite să călătorească pe calea apei către cei dragi trecuți în neființă.

Spectacolul Junilor din Brașov

Într-o notă complet diferită, dar la fel de spectaculoasă, Duminica Tomii este marcată în Brașov de un eveniment unic: parada Junilor. Coborând călare din Șcheii Brașovului, tinerii juni, organizați în cete tradiționale și îmbrăcați în costume străvechi, de o valoare istorică și artistică inestimabilă, defilează pe străzile din centrul vechi. Caii, împodobiți cu cele mai frumoase harnașamente și ciucuri, completează imaginea unui tablou vivant, plin de culoare și mândrie locală. Parada, ce culminează cu petrecerea de la Pietrele lui Solomon, este o mărturie vibrantă a continuității culturale și o atracție fascinantă ce leagă prezentul de rădăcinile adânci ale comunității.

Astfel, Duminica Tomii se dezvăluie ca o zi complexă, în care lecția de credință a apostolului Toma se împletește armonios cu gesturi de comemorare pline de pioșenie și cu explozii de vitalitate culturală, amintindu-ne de multiplele fațete ale spiritualității și tradiției românești.

Rugăciunea către Sf. Apostol Toma

O, Preasfinte Apostole al lui Hristos, cel ce îndoielnic şi zăbavnic te-ai arătat spre adeverirea desăvârşită a dumnezeieştii Taine a Învierii Domnului şi a preaslăvirii Preacuratei Sale Maici, cel ce în viaţa ta şi după moarte făcător de minuni te-ai arătat şi cu mucenicească cunună te-ai încununat, apără turma lui Hristos de toată rătăcirea şi îndoiala; pe noi, cei zăbavnici cu inima, ne întăreşte pe piatra mărturisirii Sale; cu rugăciunile tale dă tămăduire rănilor sufletelor şi trupurilor noastre şi ne mijloceşte mântuirea la sfârşitul vieţii noastre. Amin.^[sursa]

Cel ce dintre Apostoli ai fost ales a purta crucea cea grea a îndoielilor spre adeverirea fără putinţă de tăgadă sau de îndoială a Învierii lui Hristos, scapă-ne pe noi cu rugăciunile tale din furtunile lumii şi din valurile îndoielilor vieţii acesteia, ca să-ţi strigăm: Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos! Spre adeverirea propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu şi spre încredinţarea neamurilor datu-ţi-s-a ţie, Sfinte, şi darul de a săvârşi minuni, ca toţi, văzându-le, să slăvească pe Dumnezeu Cel ce ţi-a dăruit ţie putere multă Apostole Sfinte Toma, roagă pe milostivul Dumnezeu să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

O, Sfinte Apostol a lui Hristos Toma! Te rugăm, ocrotește-ne și păzește-ne pre noi cu rugăciunile tale de ispitele diavolești, de căderile în păcat și cere nouă, robilor lui Dumnezeu (aici se rostește numele celui ce se roagă) ajutor de sus în vremea necredinței, ca să nu ne împiedicăm de piatra ispitirii, ci să mergem neabătut pe calea poruncilor lui Hristos până vom ajunge în fericitele lăcașuri ale Raiului.

O, Apostol al Mântuitorului! Nu ne rușina pre noi, ci fii nouă ajutor și apărător în toată viata noastră și ajută ca această viaţă vremelnică să o săvârșim cu frică de Dumnezeu și cu evlavie și să ne învrednicim de răspuns bine-primit la Strașnica judecată a lui Hristos, ca să preaslăvim preafrumosul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.