De ce se numește Calea Victoriei din București astfel? Istoria uneia dintre cele mai vechi străzi ale Capitalei

E un freamăt aparte pe Calea Victoriei. Un amestec de pași grăbiți, clinchet de pahare la terase și șoaptele istoriei ce par să se strecoare printre clădirile monumentale. Te simți în centrul lumii bucureștene, pe o scenă unde trecutul și prezentul dansează împreună. Dar cum a ajuns această scenă să fie montată? Ce poveste spune fiecare piatră a acestei căi care, înainte de a fi a Victoriei, a fost un simplu „pod” de lemn?

Pentru a înțelege geneza Căii Victoriei, trebuie să ne întoarcem în timp, înainte de epoca domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Pe atunci, teritoriul actualei străzi nu era integrat pe deplin în țesutul urban bucureștean. O porțiune din ea, cunoscută ca Drumul Brașovului, lega zona actualului Cerc Militar Național de ceea ce astăzi numim Piața Victoriei, șerpuind practic la marginea orașului de atunci.

În același timp, un alt segment, cuprins între Piața Națiunilor Unite (fostă Piața Senatului) și bulevardul Regina Elisabeta, purta un nume pitoresc: Ulița Mare spre Sărindar. Denumirea nu era întâmplătoare, căci drumul ducea pașii călătorilor spre vechea biserică Sărindar, un lăcaș de cult important ce se înălța semeț pe locul unde astăzi străjuiește impunătorul Cerc Militar Național.

Momentul de cotitură a survenit în anul 1692. Din voința vizionară a lui Constantin Brâncoveanu, cele două drumuri distincte au fost unite, dând naștere unei noi și importante artere: Podul Mogoșoaiei. Într-o mișcare inovatoare pentru acele vremuri, domnitorul a poruncit pavarea acesteia cu trunchiuri masive de stejar. De ce „Pod”? În limbajul epocii, termenul desemna orice drum amenajat, consolidat, în special cu material lemnos, spre deosebire de ulițele desfundate și noroioase. Era o soluție ingenioasă pentru a facilita transportul și a conferi un nou statut căii de acces.

Viața pe Podul Mogoșoaiei era însă departe de imaginea ordonată de astăzi. Flancat de șanțuri adânci menite să preia apele ploilor, drumul nu beneficia de trotuare. Pietonii și numeroasele trăsuri ale vremii își împărțeau cu greu spațiul direct pe bârnele de lemn, într-un amestec pitoresc, dar adesea anevoios. Acesta era traseul pe care însuși domnitorul Brâncoveanu îl parcurgea frecvent, legând Palatul Domnesc din inima târgului de iubita sa reședință de la Mogoșoaia.

Cum a ajuns vechiul Pod al Mogoșoaiei să fie numit Calea Victoriei

Dar cum a ajuns vechiul Pod al Mogoșoaiei să fie cunoscut sub numele actual? Cheia se află într-un moment de profundă rezonanță națională. În ziua de 8 octombrie 1878, pe fundalul ecourilor Războiului de Independență, armata română, încununată de victorie, și-a făcut intrarea triumfală în Capitală, mărșăluind solemn chiar pe această arteră istorică. Într-un gest simbolic, menit să eternizeze momentul, autoritățile vremii au hotărât redenumirea străzii în Calea Victoriei – un nume vibrant, care, cu o scurtă excepție, a rămas neschimbat până astăzi.

Istoria sa a cunoscut însă și o paranteză în perioada comunistă. Sub regimul lui Nicolae Ceaușescu, într-o încercare de rescriere simbolică a spațiului urban, artera a purtat temporar denumirea de Calea Victoriei Socialismului, reflectând ideologia oficială a acelor ani.

Astăzi, Calea Victoriei nu este o stradă oarecare dintr-un oraș mare, ci o veritabilă galerie în aer liber. De-a lungul său, privirea este captivată de o colecție impresionantă de clădiri istorice și monumente, fiecare șoptind povești din trecutul Bucureștiului. Printre aceste comori arhitecturale se numără Muzeul Național de Istorie a României, elegantul Palat CEC, discreta Biserică Doamnei, legendara Casă Capșa, istorica Biserică Zlătari, scena Teatrului Odeon și a Teatrului de revistă „Constantin Tănase”, emblematicul Palat al Telefoanelor și, nu în ultimul rând, grandiosul Muzeu Național de Artă al României, adăpostit în fostul Palat Regal. Fiecare clădire, fiecare colț de stradă, contribuie la farmecul unic al acestei artere care a fost și rămâne martora vibrantă a destinului Capitalei României.