Au mai rămas doar doi rinoceri albi nordici în întreaga lume – o mamă și fiica sa – care trăiesc sub pază strictă într-o rezervație din Kenya. Având în vedere că ambele exemplare sunt femele, iar ultimul mascul al speciei a murit în anul 2018, s-ar putea crede că am ajuns la sfârșitul tragic al acestei linii evolutive, considerată deja dispărută din punct de vedere funcțional. Cu toate acestea, oamenii de știință refuză să renunțe. Câți rinoceri albi nordici mai există? Doar două femele (Najin și Fatu) mai trăiesc astăzi. Miza acestui efort este istorică: reușita fertilizării in vitro aici ar demonstra că știința poate inversa extincția chiar și în cele mai disperate cazuri.
De ani de zile, cercetătorii lucrează neobosit pentru a face posibilă nașterea unui nou pui de rinocer alb nordic. Echipa recoltează cu regularitate ovule de la una dintre femelele rămase și creează embrioni fertilizați in vitro, folosind spermă crioconservată, recoltată și stocată în siguranță înainte ca ultimul mascul să moară.
Această muncă meticuloasă continuă să dea roade, iar cele mai recente informații arată că a fost creat un nou embrion, ridicând numărul total de embrioni de rinocer alb nordic obținuți prin această metodă la 39. Următorul pas, însă, este și cel mai delicat: implantarea embrionului într-o mamă surogat, deoarece niciuna dintre cele două femele supraviețuitoare nu este capabilă să ducă la capăt o sarcină.
Alegerea evidentă pentru rolul de mamă surogat este rinocerul alb sudic, o specie similară atât din punct de vedere genetic, cât și comportamental, care reprezintă la rândul ei o poveste de succes, fiind readusă anterior de la pragul extincției.
De ce este dificilă salvarea speciei: Bacteria antică și moartea femelei Curra
Procesul s-a dovedit însă a fi un drum presărat cu obstacole majore. În a doua jumătate a anului 2025, cercetătorii au efectuat trei transferuri de embrioni în mame surogat din specia rinocerului alb sudic. Din nefericire, niciuna dintre aceste încercări nu a dus la o sarcină reușită.
Mai mult, proiectul a fost lovit de o tragedie declanșată de un lanț de evenimente cu adevărat fără precedent. O femelă surogat a murit în timpul sarcinii din cauza unor condiții meteorologice extreme: ploile torențiale au spălat pur și simplu solul vegetal din Kenya, scoțând la iveală mumii antice de animale care muriseră cu mult timp în urmă din cauza unor infecții bacteriene severe. Cercetătorii au constatat că aceste precipitații extreme, amplificate de schimbările climatice recente, au inundat incinta surogatului din rezervația Ol Pejeta, eliberând sporii latenți de Clostridium cu efect fatal imediat.
În mod absolut șocant, bacteriile antice Clostridia au supraviețuit în sol și au infectat-o pe Curra, mama surogat. Evoluția a fost fulminantă: femela a murit la mai puțin de o oră după primele semne de boală.
„S-a întâmplat atât de repede încât a existat chiar ipoteza că ar fi putut fi mușcată de un șarpe, cum ar fi o mamba neagră. Primul lucru a fost să stabilim ce putem face pentru a evita alte decese în rândul celorlalte rinoceri. Le-am vaccinat imediat, așa că a fost o ușurare faptul că niciun alt rinocer nu a murit.”, a declarat Jan Stejskal, coordonatorul proiectului BioRescue, în timpul unui interviu pentru documentarul The Last Rhinos: A New Hope din 2025.
Fertilizarea in vitro la rinoceri: Peste 100 de încercări necesare
Deși echipa s-a confruntat cu eșecuri până în acest punct, speranța rămâne vie. Au fost selectate două noi mame surogat pentru a continua programul, în încercarea disperată de a obține un nou pui. Bilanțul arată că, până în aprilie 2026, au mai avut loc șase transferuri de embrioni, dar, din păcate, niciunul nu s-a finalizat cu succes până în prezent.
Pentru a pune lucrurile în perspectivă și a sublinia dificultatea extremă a procedurii, echipa de cercetători menționează că a fost nevoie de peste 100 de încercări pentru ca fertilizarea in vitro (FIV) să aibă succes la oameni. Prin urmare, o sarcină reușită la rinoceri ar putea fi încă departe.
Terapii de reproducere asistată (ART): Ce arată studiul PLOS One
Pe lângă munca de laborator, efortul de conservare implică și o dimensiune socială. Ca parte a activității lor, echipa a realizat un sondaj amplu în trei țări europene – Cehia, Germania și Italia – pentru a evalua percepția publicului asupra acestor intervenții tehnologice, cunoscute sub numele de terapii de reproducere asistată (ART), folosite la rinoceri și la alte specii sălbatice.
Așa cum explică autorii studiului, sondajul s-a concentrat pe trei direcții principale: „privind aplicarea ART clasice la conservarea faunei sălbatice, alături de atitudinile respondenților față de criza ecologică, precum și cunoștințele lor despre criza biodiversității și a rinocerilor”.
Rezultatele, publicate în revista PLOS One, au arătat că există un nivel bun de acceptare a aplicării ART în cazul faunei sălbatice. Cu toate acestea, există un detaliu interesant: majoritatea oamenilor consideră această tehnologie mai degrabă un instrument destinat salvării speciilor „exotice”, și nu neapărat o soluție pentru amenințările cu care se confruntă speciile europene.
În concluzie, rezultatele studiului sugerează că ar trebui pus un accent mult mai mare pe rolul combinat al ART și al tehnicilor clasice de conservare, educând publicul să nu le mai considere soluții care se exclud reciproc, ci instrumente complementare în lupta globală pentru salvarea biodiversității.
În cele din urmă, cazul rinocerului alb nordic ne arată că tehnologia de laborator nu poate funcționa izolat; fără protejarea ecosistemelor în fața schimbărilor climatice, chiar și cei mai viabili embrioni riscă să nu aibă un mediu sigur în care să se nască.
Articolul este publicat în jurnalul științific PLOS One.
Ce s-a mai descoperit în Natură & Geografie?
Unele orașe de coastă se scufundă mai repede decât crește nivelul oceanului
Țânțarii încep să dea semne de rezistență la un insecticid obișnuit
Minus 84 °C în Antarctica, cea mai scăzută temperatură de pe Pământ din 2012
Praful ridicat de impactul de la Chicxulub ar fi putut grăbi extincția dinozaurilor
